RSS

Arhivele lunare: februarie 2012

Indemnuri,Intariri,Mangaieri

de Magda Molling
La gandurile exprimate in articolul:”Dragii mei”,as dorii sa adaug si aceste indemnuri,intariri,mangaieri care ne da Scriptura.Ele sunt date acelora de catre D-nul Isus,care Il urmeaza,Ii tin cuvantul Sau strans in inima lor,indiferent de prigonirile care ii pot astepta din partea acelor oameni care nu iubesc Cuvantul,si nici pe D-nul.

“Eu v-am ales pe voi si v-am randuit ca voi sa mergeti si sa aduceti rod,si rodul vostru sa ramana,pentru ca orice veti cere de la Tatal in Numele Meu,sa va dea.Va poruncesc acestea,ca sa va iubiti unii pe altii.
Daca va uraste lumea,stiti ca pe Mine M-a urat inainte decat pe voi.Daca ati fii din lume,lumea ar iubi ce este al ei,dar,pentru ca nu sunteti din lume,ci EU V-AM ALES DIN LUME,DE ACEEA VA URASTE LUMEA.
Amintiti-va de cuvantul pe care vi l-am spus Eu:”Nu este rob mai mare decat stapanul sau.”Daca M-au persecutat pe Mine,si pe voi va vor persecuta,daca au pazit cuvantul Meu,si pe al vostru il vor pazii.
Dar va vor face toate acestea DIN CAUZA NUMELUI MEU,pentru ca ei NU Il CUNOSC PE CEL CARE M-A TRIMIS.” Evang.IOAN 15;16-21.

Oare nu traim asfel de zile,cand suntem dispretuiti chiar de familia noastra?Nu avem dusmani chiar membrii familiei,atunci cand vad felul nostru de trai diferit de a lor?Cand si noi odinioara am dus aceiasi viata ca si a lor,dar acum suntem in lumina si uram intunericul de altadata?Eu pot sa marturisesc ca asfel de “ciocniri”cu multa dispretuire,am trait si inca traiesc in mijlocul rudenilor mele,si familie,fie mai pe fata si fie mai prin dos.Daca as face cu ei compromisuri,as fii ca si ei si nu m-ar ura.Au fost zile grele cand am indraznit sa le spun:”Voi ma dispretuiti pe mine,ma batjocoriti…dar va spun ca de fapt voi nu pe mine ma urati ,ci pe Acela care este in mine,invataturile Sale pe care eu le traiesc…Eu sunt un VAS in care El Isi traieste viata Sa,si asta vedeti voi,si aceasta va tulbura.Daca eu nu as avea pe D-nul in viata mea,nu as iubii Cuvantul Sau,voi nu m-ati fii urat.”Va inchiputi ce avalansa de cuvinte batjocoritoare au venit asupra mea.Dar pentru mine era o bucurie sa am parte de batjocurile primite de D-nul.(1 PETRU 4;12-19)
Dar pentru mine NU ESTE O BUCURIE, cand intalnesc crestini,care spun ca sunt noi nascuti din Duh si Adevar,si rad de mine cand vad ca traiesc dupa voia D-lui,ma gasesc ca “sunt ingusta la vedere”,”legalista”.De multe ori in discutii cu ei,am observat ca Cuvantul Scripturii pentru ei,a devenit “prea dur”nu il suporta il “gadila la urechi”,il “subtiaza cu apa” ,ii aduga filozofii omenesti,invataturi slabe,care place firii vechi.(2 TIMOTEI 4;1-5).Zilele acestea sunt aici,tot mai putin este interes de Cuvantul pur al Scripturii,si tot mai mult este interes dupa “basme”inchipuri omenesti de toate soiurile…..Doresc din inima ca D-nul sa ii intareasca pe toti “care stau inca in picioare”,sa nu alunece si ei,(inclusiv si eu),in apostazia care a intrat profund intre crestinii evanghelicali.Sa-i ajute sa fie tari in El,in Cuvantul Sau,sa-L slujeasca acolo unde i-a asezat El.Sa fie intariti ca si un Timotei, sa dea invatatura curata,sa mustre,sa indemne in toata blandetea,dragostea,intelepciuunea de sus,pentru ca acela care “doarme spiritual”,sa fie trezit,care este”obosit spiritual” sa fie intarit,ca sa aduca roadele vrednice de chemarea sfanta pe care le-a fost facuta de Tatal ceresc in Isus Cristos.Amin.

In dragostea D-lui,M.M.
Publicat de magdamolling.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 februarie 2012 în Intariri, Mangaieri

 

esteramunteanu

„Rolul si locul muzicii in Adunare.”

Un articol din revista The Assembly Messenger

de Magda Molling

Cărţi întregi au fost scrise despre aşa-zisa muzică religioasă, dar după câteva observaţii introductive dorim să ne limităm la muzică doar ca parte a activităţii din adunarea locală.

Sunt aproape 300 de referinţe în Biblie despre imnuri, cântat şi muzică. Psalmii sunt o carte de cântări: multe dintre aceste cântări au ca subiect răzbunarea şi din acest motiv nu sunt potrivite pentru dispensaţia prezentă a Bisericii. Doar doisprezece dintre aceste 300 de trimiteri se află în Noul Testament, şi doar jumătate dintre acestea au legatură directă cu activitatea dintr-o adunare. În Vechiul Testament, cântecele erau adesea cântate cu acompaniament muzical, adesea şi cu dans, ca expresie a laudei din inimă către Dumnezeu. Dar nu dorim să ne luăm instrucţiuni din Vechiul Testament pentru muzica din adunarea locală pentru că întregul sistem de adorare s-a…

Vezi articolul original 1.819 cuvinte mai mult

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 februarie 2012 în Uncategorized

 

DE CE ESTE PĂCAT SĂ DAI MITĂ, SĂ COPIEZI LA EXAMENE, SĂ NU-ŢI PLĂTEŞTI IMPOZITELE,

DE CE ESTE PĂCAT SĂ DAI MITĂ, SĂ COPIEZI LA EXAMENE, SĂ NU-ŢI PLĂTEŞTI IMPOZITELE,

SĂ FOLOSEŞTI PROGRAME PIRATATE (FURATE) ŞI

ÎNCĂ CÂTEVA ALTELE?

„Am devenit oare duşmanul vostru, pentru că v-am spus ADEVĂRUL?” (Galateni 4:16)

„Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.” (Ioan 7:7)

Dragii mei fraţi şi surori, n-a fost niciodată comod să spui adevărul. Priviţi în Biblie la prooroci, la Ioan Botezătorul, la Domnul Isus şi la apostoli, şi veţi vedea cât au suferit doar pentru că au spus adevărul. Împăratul Ahab l-a băgat pe proorocul Mica la închisoare, împăratul Ioas a dat poruncă să fie omorât proorocul Zaharia, fiul preotului Iehoiada, proorocul Amos a fost alungat, Ilie fugărit de Ahab şi Izabela, Ioan Botezătorul decapitat şi Domnul Isus – care era adevărul întruchipat – a fost răstignit.

În versetul de mai sus, Pavel a simţit şi el că proclamarea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu a atras asupra lui duşmănia galatenilor, dar el şi-a continuat mai departe misiunea lui de a propovădui adevărul într-o lume ostilă acestuia.

Despre vremurile pe care le trăim – vremurile din urmă – Duhul lui Dumnezeu anunţa prin apostolul Pavel că „oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă” şi că „îşi vor întoarce urechea de la adevăr” (2Timotei 4:3-4)

Dragii mei, haideţi să nu fugim de adevăr, să nu ne întoarcem urechea de la el.

Constat cu durere că printre cei ce-şi spun copii ai lui Dumnezeu, ideea datului de mită, a copierii la examene, a neplăţii impozitelor la stat începe să devină tot mai populară. Păcatul nu mai pare atât de groaznic.

Se pare că în unele şcoli şi facultăţi profesorii au creat un sistem prin care să-i împingă pe studenţi la a da mită ca să treacă examenele. Profesorii trimit prin email studenţilor cursuri tot mai stufoase şi de un nivel tot mai academic, aşteptându-se apoi ca studentul, copleşit de materie, să aleagă alternativa mitei. Mita ia forma colectivă, adică elevii (studenţii) strâng bani „mână de la mână”, şi profesorul mituit, după ce împarte subiectele, iese din clasă, permiţând studenţilor să copieze.

Profesorul este mulţumit de banii din buzunar, iar elevul (studentul) mulţumit de nota luată.

Încet, încet, au început şi unii credincioşi, copii ai lui Dumnezeu, să creadă că „te poţi face frate cu dracu’ până treci puntea” şi că Dumnezeu trebuie să fie înţelegător văzând că nu mai ai cum s-o scoţi la capăt cu corupţia din ţara asta.

DE CE ESTE PĂCAT SĂ DAI MITĂ ŞI SĂ COPIEZI?

Pentru că DUMNEZEU ESTE ADEVĂRUL, şi orice minciună, orice şmecherie, orice folos necuvenit, orice înşelătorie, este de la diavolul.

Vii acasă bucuros de la examen şi spui: „Am luat nota 9 (sau 10)”, primeşti felicitări, familia ta se bucură, eventual sărbătoreşti şi dai şi o pizza, dar totul este o minciună, un neadevăr. Termini facultatea, primeşti diploma, pe care este scrisă media 9 sau 10, eventual şi „magna cum laude”, şi totul este minciună şi neadevăr. Îţi concepi Curriculum vitae (CV-ul) şi scrii în el media de la examenul de diplomă, şi totul este o minciună.

Tocmai prin asta s-au deosebit de-a lungul veacurilor adevăraţii copii ai lui Dumnezeu de copiii diavolului: că au preferat să sufere, au preferat să fie prigoniţi sau chiar să moară din pricina ADEVĂRULUI.

Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus Cristos, Duhul Sfânt, întreaga Treime este prezentată în Scriptură ca fiind legată de ADEVĂR.

Tatălui trebuie să I te închini neapărat „în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23). Domnul Isus este „Calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6), Duhul Sfânt este „Duhul adevărului” (Ioan 16:13) şi scopul Lui este să ne „călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13). „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul” (Ioan 17:17), Biserica lui Cristos este „Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului.” (1Timotei 3:15) şi Domnul Isus a venit pe pământ ca să mărturisească despre adevăr:

“Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. “Da”, a răspuns Isus. “Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37)

Tot ce ţine de Dumnezeu strigă după adevăr şi împotriva minciunii, corupţiei, mitei, furtului, înşelăciunii, etc.

DAR PE CINE DERANJEZ?

O soră mi-a replicat: „Bine, dar pe cine deranjez? Nu fac decât să trec şi eu clasa. Nu iau locul nimănui, nu fac pe nimeni să sufere.” Dragă frate şi soră, deranjezi ADEVĂRUL. Te dai de partea minciunii, a neadevărului, a compromisului, a întunericului.

DE CE CAD ŞI CREŞTINII?

Dumnezeu mi-a dat răspunsul: „din pricina înmulţirii fărădelegii” care caracterizează zilele din urmă. Păcatul se înmulţeşte în aşa măsură sub ochii noştri, încât începe să nu mai pară păcat, ci normalitate. Calea lată pare adevărata cale, iar pe calea îngustă rămân tot mai puţini.

Dar cea mai mare derută a creştinilor provine din faptul că păcatul a intrat în biserică şi stă nestingherit pe bancă şi Îl laudă pe Dumnezeu (cu buzele). Când păcatul este în afara bisericii, e normal. Dar când cei din jurul tău, creştini evanghelici, practică păcatele lumii, devii confuz, nu mai înţelegi.

Când fratele tău de credinţă, patron, te ţine angajat „la negru”, în timp ce lui îi merge bine mersi vechimea, ce să mai înţelegi?

Când fratele patron te dă în şomaj şi te ţine totuşi la servici şi ţi spune să te ascunzi dacă apare controlul de la ITM (Inspectoratul teritorial de muncă), ce să mai crezi?

Când fratele tău munceşte „la negru” la un patron creştin, a cărui firmă nici nu e înregistrată, şi stau ascunşi prin locuri subterane să nu-i prindă garda financiară, te întrebi unde te afli.

Când fratele tău de credinţă te îndeamnă să nu faci facturi prea multe …

Când auzi că fratele tău participă împreună cu necredincioşii la strângerea mitei pentru examen, te întrebi unde ai ajuns. Când auzi de primul caz, te gândeşti că este vreo excepţie; când apare şi al doilea care nu i convins că mita şi copiatul ar fi vreun păcat, te pune pe gânduri; când apare un al treilea convins că trebuie să ne conformăm şi noi lumii, că astea-s vremurile şi n-avem de ales, te întrebi oare ce se predică în biserică.

Când primul creştin îţi spune că e o nebunie să plăteşti impozit la stat, te gândeşti că a lipsit de la biserică la lecţia asta, când al doilea nu şi declară decât o parte din venituri, spunând că nu face decât să-şi ia înapoi ceea ce-i fură statul, deja te întrebi ce Biblie citeşte.

Dar ce este de-a dreptul tragic este să observi că chiar şi atunci când îi deschizi Biblia şi-i citeşti ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre taxe şi impozite, tot nu-şi schimbă părerea.

„– Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” – L-au ispitit Fariseii pe Domnul Isus. Iar El le-a răspuns: „– Daţi, dar, cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

Iar apostolul Pavel, insuflat de Duhul Sfânt, scrie în Epistola către Romani, „Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile (adică impozitele şi taxele). Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. (Romani 13:6-7)

Ce poate fi mai clar?

Aşa m-am întrebat eu în ce biserică am ajuns, la începutul vieţii mele de credinţă. Plecasem la un drum mai lung împreună cu un frate din biserică. Luasem carnetul de conducere nu de mult timp şi uitasem o parte din regulile de circulaţie. Aşa că, ajungând la un pod, am văzut o coloană imensă de maşini înşiruite în urma unui autovehicul care mergea extrem de încet. Eram tare nedumerit de ce nu depăşea nimeni, deşi din sens opus nu venea nimic. Aşa că am luat la depăşit toată acea coloană de vreo 30-40 de maşini. Când, la ieşirea de pe pod, era un turn de control al poliţiei. Poliţistul mi-a făcut semn să trag pe dreapta şi mi-a luat carnetul. Atunci am aflat şi legea de circulaţie, că nu ai voie să depăşeşti pe poduri. Dar era prea târziu. Dar, în timp ce poliţistul se pregătea să completeze procesul verbal, din spatele meu aud vocea fratelui meu de credinţă care mă însoţea: „Dă-i banu’! Bagă-i banul în buzunar!”

DE CE ÎNCEPE SĂ LE VINĂ GREU PÂNĂ ŞI CREŞTINILOR SĂ ACCEPTE ADEVĂRUL CĂ MITA, COPIATUL, EVAZIUNEA FISCALĂ SUNT PĂCATE?

Pentru că pun interesul propriu (iubirea de sine, iubirea de bani) mai presus de legile lui Dumnezeu.

Sunt mereu două căi, două moduri de gândire, două moduri de acţiune între care trebuie să alegi. În cazul de faţă, primul este:

„Orice s-ar întâmpla, eu nu voi călca legile Domnului meu! Chiar dacă nu voi face facultate în veci, chiar dacă nu voi lua carnetul de conducere, eu nu voi da mită, nu voi copia.

Chiar dacă va trebui să închid afacerea pe care o am şi să muncesc ca un simplu angajat, eu nu voi călca poruncile lui Dumnezeu, minţind şi înşelând statul.”

Iar al doilea mod de gândire este:

„Orice s-ar întâmpla, trebuie să fac facultatea aceasta, trebuie să iau examenul acesta, trebuie să-mi menţin afacerea aceasta. Dacă singura cale care există este mita, minciuna, înşelătoria, asta e, mă voi conforma şi eu lumii. N-am ce face.”

În vremurile din urmă – spune Scriptura – „oamenii vor fi iubitori de sine” (2Timotei 3:2). Interesul personal va fi cel care îi va ghida pe cei mai mulţi, nu adevărul lui Dumnezeu, nu onoarea lui Dumnezeu. „Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Filipeni 2:21) – spune şi apostolul Pavel.

CÂT DE GRAVĂ ESTE PROBLEMA?

Noi, oamenii, evaluăm de multe ori problemele în funcţie de consecinţe. „– Dacă merg cu 80 km/oră în localitate sau cu 120 km/h în afara localităţii, ce mi se poate întâmpla? – Păi, dacă te prinde, vei lua amendă 100 lei.” „– Hmm, suma nu-i cine ştie ce. Îmi pot permite. E OK.”

Cât de gravă este mita, copiatul, neplata impozitelor la stat, munca la negru, deţinerea de programe de calculator piratate (fără licenţă)?

Dragă frate şi soră, tu faci ca planul lui Dumnezeu să eşueze. Tu lucrezi împotriva planului lui Dumnezeu. El caută să creeze BISERICA LUI, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI în mijlocul acestei lumi stricate, iar tu – care ai fost răscumpărat cu sângele Domnului Isus – ţi-ai luat bagajele şi ai trecut de partea duşmanului lui Dumnezeu. Planul Lui este să-şi instaureze Împărăţia Lui (Biserica Lui) în mijlocul împărăţiei întunericului, iar tu te-ai mutat în tabăra vrăjmaşului. Sau mai bine spus, ai rămas în cetate, dar eşti de partea lui Tobia şi Sambalat (vezi cartea Neemia).

Dragă frate, înţelegi tu ce se întâmplă? Domnul Isus a zis: „EU VOI ZIDI BISERICA MEA”. Acum două mii de ani a început să fie zidită o clădire duhovnicească, numită „BISERICA DUMNEZEULUI CELUI VIU, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI.” (1Timotei 3:15). Prima piatră pe care s-a zidit a fost Domnul Isus Cristos Însuşi, numit „piatra din capul unghiului”. A urmat temelia acestei clădiri, formată din apostoli şi proroci, aşa cum scrie în Efeseni 2:19-20: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”

De-a lungul a cei 2000 de ani s-au tot adăugat pietre vii la această construcţie spirituală, numită – încă o dată reamintesc – „STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI”. O mulţime de oameni, pe drept numiţi creştini – urmaşi ai lui Cristos – au trăit o viaţă în adevăr, au suferit pentru adevăr, au mărturisit pentru adevăr şi unii chiar au murit pentru adevăr. Şi lucrul acesta s-a petrecut în mijlocul împărăţiei întunericului în care au trăit şi în care trăim şi noi. În mijlocul minciunii, al corupţiei, al înşelăciunilor de tot felul, al furtului, al necinstei, toţi aceştia au continuat să trăiască în adevăr, urmând pilda Domnului lor, Isus Cristos.

Şi peste piatra aleasă din capul unghiului şi peste temelia apostolilor, prorocilor şi oamenilor lui Dumnezeu de 2000 de ani încoace, noi ce zidim deasupra?

Cum vi se par afirmaţiile următoare?

În BISERICA DUMNEZEULUI CELUI VIU, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI DE PE ACEST PĂMÂNT, singurul loc unde ar trebui să fie depozitat adevărul absolut, unii se folosesc de mită ca să treacă examenele, iar alţii copiază la examene. În acest loc al adevărului, există infractori – aşa-i numeşte legea – care folosesc programe de calculator piratate (adică furate – Windows, Word, Excel, Power Point …), care au o mulţime de filme piratate, care au muzică piratată, şi care, dacă ar fi prinşi, ar fi pedepsiţi cu amenzi între 2500 şi 50000 lei noi sau cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. În acest loc al depozitării adevărului, nu toţi patronii declară salariile reale ale angajaţilor, nu toţi patronii îşi declară veniturile reale, nu toţi fac facturi pentru toată marfa vândută, furând astfel statul.

Ce părere aveţi?

Într-una din zile, a intrat în magazinul în care lucrez un cetăţean. La un moment dat a început să se lamenteze pentru că de câteva zile poliţia îi suspendase carnetul de conducere pentru trei luni din cauza depăşirii vitezei regulamentare. Omul povestea cum a încercat să-l convingă pe poliţist să nu-i ia carnetul sau să i-l ia pe un termen mai scurt. I-a spus: „Domnule poliţist, am 40 de ani de şoferie şi n-am nici o contravenţie.” La care eu i-am spus: „Domnule, puteţi spune mai degrabă: în 40 de ani de şoferie nu m-a prins niciodată.” El stă puţin, se gândeşte şi replică: „Da, aşa este, n-am fost prins. E adevărat: am condus câteodată sub influenţa alcoolului, am mai depăşit şi altădată viteza, numai că n-am fost prins. Aşa este.”

Din punct de vedere al legii, s-ar putea să fii un infractor neprins.

– darea de mită este o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani (art.255 cod penal)

– evaziunea fiscală (sustragerea de la plata impozitelor, angajarea „la negru”, vânzarea fără factură sau bon fiscal, …) se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani, plus interzicerea unor drepturi, conform legii 241/2005

– deţinerea de software piratat (nelicenţiat) precum şi a altor materiale supuse legilor de autor (filme, muzică) se pedepseşte cu amendă între 2500 şi 50000 lei, sau cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Dacă te regăseşti în una din aceste posturi, n-ai fost încă prins.

Ţie îţi place această postură?

– n-ai fost încă prins că dai mită

– n-ai fost încă prins că ai copiat

– n-ai fost încă prins că conduci maşina peste limita legală de viteză

– n-ai fost încă prins că vinzi marfă fără să dai bon fiscal sau chitanţă pe banii încasaţi

– n-ai fost încă prins că n-ai licenţe pe programele de calculator

– n-ai fost încă prins că descarci de pe torente filme şi muzică, supuse drepturilor de autor

– n-ai fost încă prins că ai angajaţi la negru

Dar dacă poliţia, statul, judecătoria ar şti totul despre tine, despre programele de calculator furate, despre mita dată, despre viteza depăşită, despre evaziunile fiscale, câţi bani ar trebui să dai amendă sau câţi ani de puşcărie ar trebui să faci?

Pe de altă parte, gândeşte-te la cealaltă postură, a adevăratului copil al lui Dumnezeu. Dacă statul, poliţia, judecătoria ar şti tot ce face el, l-ar declara curat, nevinovat.

În care postură te afli?

Ţie îţi place să trăieşti o viaţă în care să te ascunzi de frica oamenilor legii? Să-ţi cumperi detectoare de radar ca să nu fii prins? Să-ţi instruieşti angajaţii să se ascundă când apare controlul de la ITM? Să lucrezi cu inima cât un purice de teamă să ne te prindă fiscul sau garda că nu faci facturi?

Ca şoferul unui maxi-taxi care, avertizat de un coleg prin telefon că pe traseu sunt controale, a început să distribuie disperat bilete la toţi pasagerii, întrebând de mai multe ori cu voce tare: „Are toată lumea bilete?”

CÂT DE GRAVĂ ESTE PROBLEMA?

E grav pentru că tu, care ar trebui să stai de partea adevărului, să fii un stăvilar care opreşte minciuna, furtul, necinstea, tu, care ar trebui să fii o lumină care să oprească înaintarea întunericului, nu mai eşti aşa ceva. Priviţi cu câtă durere vorbeşte Pavel (şi prin el, Duhul Sfânt) poporului iudeu, poporul ales de Dumnezeu să fie lumina Neamurilor, dar care ajunsese să fie o pricină de poticnire în calea Neamurilor care-L căutau sincer pe Dumnezeu. Parafrazez, pentru ca să vedem actualitatea Cuvântului lui Dumnezeu:

„Tu, care te numeşti pocăit, creştin evanghelic, care te reazemi pe Cuvântul lui Dumnezeu, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Cuvântul lui Dumnezeu (de Biblie); tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Biblie ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi?

Tu, care propovăduieşti: “Să nu furi”, furi? Tu care zici: “Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Biblia, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Cuvântului lui Dumnezeu din Biblie?

Căci, „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.” (Romani 2:17-24)

Când toţi colegii tăi strâng bani ca să dea mită, tu ar trebui să fii singurul care să spună: „Eu nu pot să fac aşa ceva. Credinţa mea nu mă lasă să păcătuiesc astfel”. Când toţi colegii tăi copiază, ei ar trebui să ştie că tu nu vei face aşa ceva. Când toţi patronii vor declara în unanimitate că în ziua de azi nu poţi să menţii o afacere fără să furi statul, tu să fii singurul care să le demonstrezi că este posibil, sau să fii singurul care să-ţi închizi firma dacă vremurile au ajuns într-adevăr atât de nelegiuite.

CALEA ÎNGUSTĂ NU ESTE PUSTIE

Domnul Isus ne îndeamnă: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:13-14)

În altă situaţie, cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” (Luca 13:23-24)

Calea care duce la viaţă, calea mântuirii este îngustă, puţini sunt cei ce o află, dar ea nu e pustie. Sunt mulţi cei care caută să se convingă pe ei înşişi şi să-i convingă şi pe alţii că astea sunt vremurile, că nu se poate altfel, că eşti nevoit să faci compromisuri şi că toţi fac la fel, că nu există o cale lată şi nici alta îngustă. Şi totuşi e mare har să mai auzi de câte unul care stă de partea adevărului, care lasă calea lată şi alege calea îngustă, dispreţuită de cei mai mulţi.

Vă dau câteva exemple auzite de-a lungul celor 14 ani de credinţă:

Exemplul 1:

Acum câţiva ani eram la Şelimbăr, la o conferinţă a fratelui Beni Fărăgău. La masă, discuţia s-a îndreptat la un moment dat către mita şi corupţia din ţară. O soră ne-a povestit ceva din experienţa prin care a trecut. Vă redau atât cât îmi aduc aminte vorbele ei: „Am terminat facultatea de medicină la Cluj. În jurul meu auzeam cam ce mită se dă pentru un post la vreun spital din Cluj, de ordinul miilor de dolari. Vreau să vă spun că aveam bani. Tatăl meu lucra în occident, aşa că nu duceam lipsă de bani. Dar am spus: „Doamne, eu nu voi face aşa ceva.” Aşa că am căutat un post de suplinitor şi asta am făcut în următorul an. Vara următoare, când trebuia să reiau procesul căutării unui post de suplinitor, mă rugam: „Doamne, oare ce va mai fi cu mine în viitor?” La câteva zile primesc un telefon de la o prietenă şi aflu că s-au scos la concurs trei posturi la spitalul judeţean. Mi-am făcut repede dosarul şi m-am prezentat la concurs. Am intrat a doua. Când am fost chemată la directorul spitalului pentru angajare, directorul m-a recunoscut. Îl ştia bine pe tatăl meu. „De ce n-ai venit la mine? S-ar fi rezolvat angajarea ta mult mai devreme.” – a zis el. „Domnule director, eu am un Dumnezeu ale cărui porunci le păzesc. Credinţa mea nu-mi dă voie să aleg alte căi.”

Exemplul 2

Un frate s-a angajat taximetrist. Şeful îi cerea o anumită sumă de bani zilnic, din încasări. Ca suma pretinsă de patron să poată fi realizată şi, de asemenea, să-i rămână şi lui bani cât un salariu modest, nu era posibil decât efectuând curse fără a da clientului bon fiscal. Acesta era modul în care acţionau ceilalţi taximetrişti, colegi cu el.

Dar credinţa lui în Dumnezeu îl împiedica să procedeze la fel ca ei. Aşa că erau zile când ajungea acasă, după o zi plină de muncă, cu 5 lei în buzunar. Alteori, patronului i se făcea milă de el, când vedea cu câţi bani rămâne şi mai adăuga el 10-20 de lei.

Sărăcie uneori, nedreptate suportată, dar ce plăcut este să ştii că ai rămas integru.

Exemplul 3

Un patron creştin îşi cheamă angajatul, tot creştin, şi-i propune – ţinând cont de criza din ţară – să-l trimită în şomaj, dar el să vină în continuare la muncă. Statul îi va plăti şomajul, iar el îi va mai da ceva în plus pe lângă şomaj. Şi dacă apărea vreun control de la ITM (Inspectoratul teritorial de muncă) fratele era nevoit să se ascundă, ca să nu încaseze patronul creştin vreo amendă.

Deşi avea o situaţie familiară şi materială grea, fratele a refuzat să se compromită şi să mintă statul.

Exemplul 4

Un frate a dat apartamentul la vânzare printr-o agenţie imobiliară. Agenţia a găsit un cumpărător şi au făcut un pre-contract, în care era specificat preţul apartamentului, 1.55 mild, precum şi alte detalii. Nu după multe zile, a apărut un alt cumpărător, care a oferit 150 milioane în plus faţă de primul. Fratele i-a spus că încheiase deja un pre-contract cu un alt cumpărător. Cel de-al doilea ofertant i-a propus fratelui nostru să anuleze fostul pre-contract, daunele pe care ar fi trebuit să le plătească fiind infime faţă de suma pe care ar fi obţinut-o în plus de la el. Dar fratele ştia ce spune cuvântul Domnului: „El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui.” (Psalm 15:4) Şi a vândut apartamentul celui cu care încheiase primul contract.

Mai apoi, la notar, cumpărătorul a dorit să declare o valoare mai mică a apartamentului, pentru a plăti taxe mai mici la stat. Din nou fratele a rămas de partea adevărului, lămurind cumpărătorul să declare adevărul, adică valoarea reală a apartamentului cumpărat.

Calea îngustă nu e pustie. Încă mai există oameni integri, hotărâţi să stea de partea adevărului, chiar dacă aceasta le provoacă pagube şi batjocură din partea celorlalţi, uneori chiar din partea unor „creştini”.

Câţi sunt pe calea îngustă? Puţini? Mulţi? Biblia spune că întotdeauna au fost puţini.

CEL MAI SIMPLU TEST

Haideţi să ne confruntăm cu cel mai simplu test.

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6) Noi toţi cei răscumpăraţi cu sângele Domnului Isus suntem chemaţi să trăim cum a trăit Isus.

„Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” (Faptele apostolilor 11:26) Orice creştin este un ucenic al lui Isus, adică unul care caută să-l imite pe Salvatorul şi Învăţătorul lui în toate lucrurile:

Pune-ţi, te rog, aceste întrebări simple:

Isus a fost tâmplar până la vârsta de 30 de ani. Ai putea spune că a fost un mic întreprinzător, un meşteşugar. Şi în antichitate se percepeau impozite. Vă citesc dintr-un referat asupra acestui subiect:

„În antichitate, cel mai eficient sistem de taxare a aparţinut Egiptului. Taxele erau plătite în natură. Vizirul era cel care controla sistemul, iar taxele se plăteau în funcţie de îndatoriri şi ocupaţie. Proprietarii de pământ plăteau în grâne de pe proprietatea lor, meşteşugarii plăteau cu produse realizate, la fel şi vânătorii şi pescarii – cu o parte din captură.

În statul antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri şi de bunuri. Acesta era urmat de impozite asupra veniturilor meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole, precum şi impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi în timp de război ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni.

În statul roman antic, în toate etapele de evoluţie istorică, principalul impozit a fost “tributum”. La început acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, apoi a fost extins ca impozit cetăţenesc permanent, datorat de toţi cetăţenii statului roman care avea proprietăţi imobiliare, iar mai târziu şi pentru bunuri mobiliare. Apoi s-a instituit impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri, pe numărul de sclavi şi impozitul datorat de celibatari.”

Cunoscând aceste lucruri, gândeşte-te: ţi-L poţi imagina pe Domnul Isus, mic meşteşugar, lucrând la „negru”, încercând să se sustragă impozitelor imperiului roman, declarând doar o parte din veniturile realizate, ca impozitul să fie mai mic? Îţi poţi imagina aşa ceva?

Ţi-L poţi imagina pe Isus în zilele noastre cumpărându-şi detector de radar? Unii vor spune „Frate, pe ce lume trăieşti? Nu ştii că e legal?” „Da, e legal, dar tu îl cumperi ca să încalci liniştit legea.”

Ţi-L poţi imagina pe Isus, tânăr fiind în zilele noastre, lucrând pe calculator pe un Windows piratat?

Şi pentru că veni vorba de programe piratate, haideţi să dăm un exemplu ca să înţelegem realitatea păcatului.

Luăm întâi exemplul unei firme care produce 100 maşini de spălat. Ea consumă materiale şi manoperă pentru a produce cele 100 de maşini de spălat. După ce le-a produs, le pune în raft şi aşteaptă să ia bani pe ele, ca să poată scoate profit şi să plătească salariile angajaţilor. Nimeni nu poate lua o maşină de spălat dacă n-a plătit produsul.

Pe de altă parte, o altă firmă produce soft (programe) pentru calculatoare, să le luăm de exemplu pe cele mai uzuale: Windows şi MS Office (Word, Excel, Power Point). Să spunem că şi această firmă produce 100 de licenţe soft, adică 100 de CD-uri originale cu licenţă. De asemenea, le pune în raft şi aşteaptă să ia bani pe ele. Dar, pentru că softul se poate „CLONA”, adică se poate sparge şi se poate copia, unul mai isteţ (adică un hoţ sadea) cumpără un CD original, îi „sparge” codul, după care îşi face o firmă de vânzări calculatoare şi le vinde cu soft piratat pe ele. Clienţii sunt mulţumiţi că nu mai dau bani şi pe programe, iar „spărgătorul” e mulţumit că-şi vinde calculatoarele.

Întrebare: cu ce este vinovată firma de soft faţă de cea care produce maşini de spălat? Dacă ai fura o maşină de spălat din raft, te ai numi infractor şi ai face câţiva ani de puşcărie. Dar un soft îl poţi fura liniştit, pentru că încă nu te poate prinde nimeni. Dar este acelaşi lucru. Dacă faci aşa ceva, dacă te foloseşti acasă sau la servici de un soft piratat (furat) eşti un infractor (un hoţ) încă neprins.

Oare câţi din aceştia sunt în bisericile evanghelice? Mi-aduc aminte că noi ne lăudam ca evanghelici că, dacă toată ţara ar fi plină de pocăiţi, ar dispărea tribunalele şi puşcăriile, pentru că evanghelicii sunt oameni cinstiţi şi aceste instituţii n-ar mai avea de lucru. Din păcate, după ultimele lucruri aflate despre unii pocăiţi în ce priveşte mita, evaziunea fiscală, deţinerea de programe de calculator, muzică şi filme piratate, depăşirea vitezei legale, mi-am schimbat părerea.

Fraţii mei, este o realitate: dacă astăzi statul român ar lua cunoştinţă despre mita, evaziunea fiscală, pirateria software şi încălcarea legii circulaţiei, unii din creştinii evanghelici ar plăti amenzi (cea mai mică amendă pentru deţinere ilegală de soft, filme şi muzică este de 25 milioane de lei), iar alţii (cei care au dat mită şi evazioniştii fiscali, patroni sau angajaţi) ar sta după gratii între 6 luni şi 8 ani. Vă vine să credeţi? Creştini evanghelici după gratii? Vă daţi seama cum s-ar anunţa în adunarea generală: „Fratele X a fost prins de organele în drept că practica evaziunea fiscală şi a fost condamnat la 5 ani de închisoare.”

Fiindcă mi s-a întâmplat recent, ştiu că vor fi unii dintre cei ce citesc sau ascultă, care vor spune: „Hai, domnule, ce sunt aceste păcate pe lângă omoruri, violuri, tâlhării, homosexualitate?” Îi rog pe aceştia să recitească sau să reasculte mesajul, acolo unde se vorbeşte despre Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlpul şi temelia adevărului. După care să citească Cuvântul lui Dumnezeu care spune:

„Cine fura, să nu mai fure.” (Efeseni 4:28)

„Lăsaţi-vă de minciună.” (Efeseni 4:25)

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10)

Dragii mei fraţi, trebuie să remarcăm că, în ce priveşte păcatul, niciodată nu vom găsi în Cuvântul lui Dumnezeu îndemnuri de genul „Deocamdată eşti încă copil în credinţă. Lasă că vei creşte şi te vei maturiza spiritual, şi atunci n-ai să mai furi şi n-ai să mai minţi.” Niciodată. Când este vorba despre păcat, Dumnezeu are un singur îndemn: „MĂRTURISEŞTE-L! PĂRĂSEŞTE-L! LASĂ-TE DE EL!”

„LASĂ mânia! PĂRĂSEŞTE iuţimea!” (Psalmul 37:8)

„LĂSAŢI-VĂ de minciună!” (Efeseni 4:25)

„Cine fura, SĂ NU mai fure!” (Efeseni 4:28)

„Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate SĂ PIARĂ din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)

„Căci harul lui Dumnezeu … ne învaţă S-O RUPEM cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti.” (Tit 2:11-12)

LASĂ! PĂRĂSEŞTE! NU MAI FĂ! RUPE-O CU PĂCATUL! AZI! Altfel te va înfăşura pe nesimţite şi te va trage în iad.

NU MAI FOLOSI programe piratate. Rupe-o cu furtul acesta. Instalează-ţi programe gratuite (Linux în loc de Windows, Open Office în loc de Microsoft Office, antivirusuri free în loc de cele piratate).

ARUNCĂ toate CD-urile cu filme sau albume de muzică copiate de la unul sau de la altul şi nu păstra decât filmele originale sau cele câteva care sunt postate pe situri creştine cunoscute, despre care se spune clar că sunt gratuite.

ÎNCETEAZĂ să mai furi statul prin nedeclararea veniturilor reale. ÎNCETEAZĂ să mai vinzi fără factură sau bon fiscal. ÎNCETEAZĂ să mai înşeli statul sau pe angajatul tău într-o cât de mică măsură. Spune ADEVĂRUL în toate declaraţiile tale fiscale.

ÎNCETEAZĂ să mai încalci legea circulaţiei prin depăşirea intenţionată a vitezei legale.

ÎNCETEAZĂ să mai dai mită pentru a trece examenele. ÎNCETEAZĂ să mai copiezi.

Ne aducem aminte de cuvintele lui Iosua adresate poporului: „Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:14-15)

ALEGE ASTĂZI CUI VREI SĂ-I SLUJEŞTI: LUI DUMNEZEU SAU DIAVOLULUI! ALEGE ASTĂZI UNDE ESTE LOCUL TĂU REAL: în Biserica lui Cristos, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI, sau ÎN LUME. Pur şi simplu nu poţi fi cu un picior în Biserică şi cu celălalt în lume, după împrejurări.

„POPORUL LUI ISRAEL, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de POPOARELE ACESTOR ŢĂRI şi au făcut urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat NEAMUL SFÂNT cu POPOARELE ŢĂRILOR ACESTORA. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.” (Ezra 9:1-2)

Priviţi la cele două categorii în care împarte Dumnezeu lumea: POPORUL LUI DUMNEZEU (numit şi NEAMUL SFÂNT) şi POPOARELE CELORLALTE ŢĂRI.

Evreii de pe vremea lui Ezra au amestecat neamul sfânt cu popoarele din jur. Vrei să participi şi tu astăzi la acest amestec al neamului sfânt cu lumea, astfel încât să nu mai existe nici o deosebire? Neamurile fură, mint, dau mită, înşeală statul, angajează la negru, lucrează la negru. Vrei ca şi Biserica lui Cristos să fie la fel?

Venirea Domnului este aproape. „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? (1 Petru 4:17-18)

Amin! de Dan Ghimbᾰșanu.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 februarie 2012 în Uncategorized

 

Religia tainica a Babilonului – peste, vineri si sarbatoarea de primavara

 

Pentru a asculta faceti clik aici:

Religia tainica a Babilonului …“,

 

Vineri sau Miercuri?

Vineri sau miercuri?

 

Ce s-a intamplat cu adevarat in Saptamana Patimilor?

 

Traditia spune ca Domnul Isus Cristos a fost crucificat in vinerea Saptamanii Patimilor.  In realitate, aceasta traditie nu este sustinuta de Biblie.  Domnul Isus a spus in Matei 12:39-40:  „…Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul proorocului Iona.  Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului.”

Cu totii trebuie sa fie de acord cu importanta celor trei zile si trei nopti fiindca acesta a fost singurul semn dat de Domnul Isus iudeilor.

Poate ca si dumneavoastra, ca multi altii, v-ati intrebat cum e posibil sa fie trei zile si trei nopti de vineri dupa-amiaza pana duminica dimineata.  Raspuns: nu este posibil.  Nu este posibil sa socotesti in mod cinstit ca intervalul de vineri pana duminica este unul de trei zile si trei nopti.  Ca sa sustii crucificarea in ziua de vineri, trebuie sa faci „gimnastica prin Biblie”, cu alte cuvinte, trebuie sa ignori afirmatia clara a Domnului nostru in ceea ce priveste timpul.

Exista un numar tot mai mare de eruditi care recunosc eroarea punctului de vedere care sprijina crucificarea in ziua de vineri si care adopta o pozitie complementara.  De fapt, aceasta pozitie singura adevarata conform Scripturii, fiind in total acord cu faptele cunoscute din istorie si cu afirmatia clara a lui Isus privitoare la durata sederii Sale in mormant.

 

Luati in considerare urmatoarele:

Noi stim ca ziua evreiasca incepea la ora 18:00.  De exemplu, Sabatul evreiesc (sambata) incepea de fapt vineri seara la ora 18:00.  Unii folosesc aceasta pentru a sustine crucificarea in ziua de vineri, sustinand ca evreii voiau sa dea corpul Domnului Isus jos de pe cruce inainte de lasarea serii, deoarece a doua zi era o zi de Sabat si deci, crucificarea trebuie sa fi fost intr-o vineri.  Totusi, cititi cu grija ceea ce spune Biblia in Ioan 19:31: „De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului, – caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti, si sa fie luati de pe cruce.”  Ziua urmatoare crucificarii era O ZI DE Sabat, dar NU Sabatul OBISNUIT.  Era O ZI MARE sau O ZI SPECIALA, fiindca Biblia spune in Levitic 23:4, 5: „Iata sarbatorile Domnului, cu adunari sfinte, pe cari le veti vesti la vremile lor hotarate. In luna intaia, in a patrusprezecea zi a lunii, intre cele doua seri, vor fi Pastele Domnului.”  Si cand „…aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga…” (Lev. 23:21).  Noi stim ca aceasta era saptamana Pastelui.  In fiecare an, ziua in care ar cadea Pastele ar fi numita Sabat, sau ZI MARE.  De aceea, NU NUMAI sambata era privita ca un Sabat.  Noi stim sigur, din punct de vedere istoric, ca in anul crucificarii Domnului nostru, Pastele a fost intr-o JOI.  Prin urmare acea joi s-ar fi numit o zi de Sabat, O ZI MARE.

Acest lucru fiind adevarat, este clar ca afirmatia Domnului privitoare la trei zile si trei nopti este absolut corecta.  El a fost crucificat miercuri, in ziua dinaintea Sabatului, O ZI MARE, Pastele.  Inainte de ora 18:00, El a fost coborat de pe cruce si pus in mormant.  El a inviat candva dupa ora 18:00 sambata seara, moment care era inceputul primei zile evreiesti a saptamanii.  Prin urmare El a stat in mormant:

 

In noaptea de miercuri                     In ziua de joi

In noaptea de joi                              In ziua de vineri

In noaptea de vineri                         In ziua de sambata

trei nopti                                                    trei zile

 

Invierea a avut loc dupa ora 18:00, sambata seara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Examinati urmatoarea cronologie a Saptamanii Patimilor:

 

Cele ce urmeaza reprezinta o schita a Saptamanii Patimilor, pregatita de dl. Herman Hoyt si care se bazeaza pe punctul de vedere care sustine ca MIERCURI a fost ziua crucificarii.

 

I. Vineri – 9 Nisan

  • Calatoria de la Ierihon la Betania si sosirea in Betania (Ioan 12:1; Luca 10:1-20).
  • Cina comuna in Betania, in casa lui Simion leprosul, aceasta a avut loc dupa ora 6 dupa-amiaza si deci in 10 Nisan, ora evreiasca, dar vineri seara conform orei romane (Ioan 12:2-8; Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9).

 

II. Sambata – 10 Nisan

  • Pregatirea intrarii triumfale (Luca 19:29-35).
  • Intrarea triumfala in Ierusalim (Luca 19:36-44; Ioan 12:12-19; Marcu 11:1-11).

 

 

III. Duminica – 11 Nisan

  • Blestemarea smochinului in drum spre Ierusalim (Marcu 11:12-14).
  • Curatirea Templului dupa intrarea in cetate (Marcu 11:15-19).

 

IV. Luni – 12 Nisan

  • Discursurile profetice in drum spre Ierusalim (Marcu 11:20-26).
  • Propovaduirea in Templu si respingerea de catre oameni (Marcu 11:27-12:44).
  • Retragerea la Gradina cu Maslini si incheierea lucrarii profetice (Marcu 13:1-27; Matei cap. 24-25).

Mai raman doua zile pana la inceperea sarbatorii Pastelui (Matei 26:1-2; Marcu 14:1).

 

V. Marti – 13 Nisan

  • Dupa-amiaza, inainte de apusul soarelui, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor sa se pregateasca de Paste (Matei 26:17).
  • Dupa apusul soarelui din seara zilei de 14, a inceput Cina Domnului (Luca 22:16; 1 Cor. 11:23-26).
  • Urmeaza apoi cuvantarile din incaperea de sus (Ioan cap. 13-14).
  • Acestea sunt urmate de cuvantarile in drum spre Ghetsimani (Ioan cap. 15-17).

 

VI. Miercuri – 14 Nisan

  • Intamplarile din Gradina si tradarea Domnului Hristos (Matei 26:56; Ioan 18:1 si urm).
  • Judecata care a avut loc in ziua de 14, incheindu-se pe la 8 dimineata.
  • Inaintea lui Ana (Ioan 18:13);
  • Inaintea lui Caiafa (Ioan 18:24);
  • Inaintea Sinedriului (Luca 22:66);
  • Inaintea lui Pilat (Ioan 18:28);
  • Inaintea lui Irod (Luca 23:7-8);
  • Inaintea lui Pilat (Luca 23:11; Ioan 19:14).

 

  • Crucificat la ora 9 dimineata si viu pana la ora 3 dupa-amiaza.
  • Primele trei ore de lumina (Marcu 15:24-32; Matei 27:34-44; Ioan 19:18-27; Luca 23:33-43).
  • Rugaciunea pentru dusmanii Sai (Luca 23:34);
  • Promisiunea data talharului pocait (Luca 23:43);
  • Grija pentru mama Lui (Ioan 19:25-27).
  • Ultimele trei ore de intuneric (Marcu 15:33-37; Matei 27:45-50; Luca 23:44-46; Ioan 19:25-27);
  • Strigatul de disperare (Marcu 15:34; Matei 27:46);
  • Strigatul de tortura fizica (Ioan 19:28);
  • Strigatul de victorie (Ioan 19:30);
  • Strigatul de resemnare (Luca 23:46).
  • Inmormantarea Domnului Hristos pe la orele 6 dupa-amiaza.  La scurt timp inainte corpul Sau a fost coborat si pregatit pentru inmormantare (Marcu 15:42.46; Matei 27:57-60; Luca 23:50-54; Ioan 19:31-42).

 

VII. Joi – 15 Nisan

Aceasta este sarbatoarea Sabatului si „ZIUA CEA MARE” despre care vorbeste Ioan (Marcu 16:1; Luca 23:54; Ioan 19:31).

  • Aceasta este ziua cand mormantul a fost pecetluit, ca El sa nu invie (Matei 27:62-66).

 

VIII. Vineri – 16 Nisan

  • Este ziua cand femeile au cumparat si au pregatit mirodeniile (Marcu 16:1).

Aceasta nu s-ar fi putut intampla in ziua intai a saptamanii, deoarece aceasta a inceput sambata la ora 18:00 dupa-amiaza si ele au venit la mormant atat de devreme incat nu era inca lumina.  Si, in afara de aceasta, pregatirea mirodeniilor dureaza apoximativ o zi.

Mai mult, Luca adauga la relatarea din Marcu afirmand ca aceste mirodenii au fost pregatite INAINTE de Sabat si apoi ele s-au odihnit de Sabat (Luca 23:54-56).

 

IX. Sambata – 17 Nisan

  • In aceasta zi, femeile s-au odihnit, asteptand prima zi din saptamana cand puteau sa vina si sa unga corpul Domnului Isus (Luca 23:56, cf. 24:1).

Cu exceptia acestei afirmatii din Luca, se pastreaza tacere in legatura cu evenimentele din aceasta zi.

 

X. Duminica – 18 Nisan (Aceasta este prima zi a saptamanii.  Ea a inceput sambata la ora 18:00 dupa-amiaza.)

  • Invierea s-a petrecut sambata seara la putin timp dupa apusul soarelui, adica inceputul primei zile din saptamana conform timpului evreiesc, Domnul Hristos a stat in mormant timp de trei zile si trei nopti, de miercuri, de la ora 18:00 dupa-amiaza, pana sambata la ora 18:00, dupa-amiaza.
  • Femeile au venit la mormant devreme, Maria Magdalena ajungand acolo pe cand era inca intuneric (Matei 28:1; Marcu 16:2; Luca 24:1; Ioan 20:1).

Domnul Hristos Se arata in ziua invierii:

  • Mariei Magdalena (Ioan 20:11-18);
  • Celorlalte femei (Matei 28:9-10);
  • Ucenicilor in drum spre Emaus (Luca 24:13-32; Marcu 16:12-13);
  • Lui Petru (Luca 24:33-35; 1 Cor. 15:5);
  • Celor zece ucenici din camera de sus (Marcu 16:14; Luca 24:36-43; Ioan 20:19-25).

 

Ati putea spune ca nu este important, ca ceea ce conteaza este faptul ca El a fost crucificat si a inviat.  Cu toate acestea, daca credeti in inspiratia Cuvantului Domnului, ESTE foarte important.  Domnul nostru a spus trei zile si trei nopti.  Nu se poate evita aceasta afirmatie clara.  Punctul de vedere al crucificarii in ziua de miercuri clarifica o intrebare pe care si-au pus-o multi dintre cei ce studiaza Biblia in mod sincer, privitoare la problemele legate de punctul de vedere traditional al zilei de vineri.

 

„Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.” (Ioan 4:23).

 

 

 
Un comentariu

Scris de pe 21 februarie 2012 în Vineri sau miercuri?

 

„Binecuvantarile Domnului pentru mine.”Marturie personala.

de Magda Molling

“Binecuvantarile Domnului pentru mine.” Febr.2012.

-Marturie-

“Isus le-a zis.”….Veniti singuri la o parte,intr-un loc pustiu,si odihniti-va putin….”MARCU 6;30-32.

Asa cum am scris in articolul:”Adaugare la rubrica despre mine/über mich”,am plecat cu familia pentru cateva zile intr-o statiune in care sa ma pot reface oarecum,atat sufleteste cat si trupeste.

Acum cu ajutorul Domnului am ajuns sa am aceasta bucurie de refacere.Dar nu numai atat:mi-a dat si multa intarire spirituala in aceste zile de odihna.

Versetele de mai sus,mi-au fost confirmare de la Domnul,pentru aceste zile de odihna.Deci El a dorit sa fac aceasta pauza.Este foate bine sa cercetam intotdeauna toate gandurile pentru planuri,ce le avem,sa avem convingerea ca ne aflam in “curentul”planurilor Domnului,mergand asa cum El ne conduce.
Sa nu ne gasim in planurile care noi le facem,fara “aprobarea”Sa,asfel ne vor merge multe pe dos.Acolo unde El Isi da “parafa”,vom stii ca vom avea binecuvantari de la El.Am luat cu mine 8 carti bune pentru ca sa le citesc,dar cu multa indoiala le-am luat cu mine.De ce?pentru ca ma gandeam ca nu voi fii in stare sa citesc decat poate 2 carti in 14 zile cat eram acolo in statiune.
Spondiloza cervicala ma impiedeca deseori ca sa nu pot citi la o tura,decat numai vre-o 10-15 minute.Simptomele erau prea mari,ca sa pot continua.Dar dupa 2 bai calde,termale,la +38 de grade,am ajuns sa pot citi in 4 ore o carte cu peste 100 de pagini.Mi-a adus ameliorare apa calda,cu privire la spondiloza.
Ce bucurie peste mine…Era binecuvantarea de la Domnul.Asa am continuat cu celelate carti,in timp de 5 zile am ajuns sa citesc 5 carti,cu sub 100 pagini cat si cu ceva peste 100 pagini.Cartile au subiecte foarte interesante in ce priveste invataturile scripturii.Din ele am primit claritati in cateva puncte unde aveam cunostinta,dar nu complecta.
Inima imi era plina de bucurie pentru tot ce am primit prin ele de la Domnul.Intre ele erau si 3 carti(din totalul de 8 carti)despre martirajul crestinilor devotati Domnului,incepand din primul secol si pana in era comunismului,1989.
Aceste carti cu marturiile vii despre martiraj,mi-au”scuturat”omul dinauntru extrem de mult.Una care are peste 300 de pagini,mi-a adus multa lumina in ce priveste viata mea in Domnul,cum trebuie sa fiu o marturie pentru cei din jurul meu,in aceste zile cand nu mai sunt asfel de prigoniri al crestinilor,cum au fost inainte de Imparatul Constantin,sau mai tarziu cand a aparut valul de prigoniri sub papi catolici,si chiar sub reformanti.
Acesta carte as recomanda si cititorilor mei.”Der Weg der Getreuen”de M.Klassen.(In rom.tradus:”Drumul celor fideli”).Ea se gaseste aici in Germania la Editura-CSV,dar numai in l.germana.
O alta carte in romana,”Istorisiri din”Oglinda Martirilor”,o recomand cu caldura.Nu este pe ea scrisa o adresa de unde se poate comanda in Romania.”Oglinda martirilor”complecta se gaseste in Germania tot la acest Verlag/Editura, numit mai sus.Are peste 1000 de pagini,cu scris gotic.Este o carte care te misca extrem de mult,si te face sa te cercetezi profund:esti tu pregatit pentru venirea Domnului,esti tu credincios Lui,chiar si atunci cand esti prigonit in cruzimea prin care au trecut acesti martiri de-a lungul secolelor?

Iata cateva randuri care pe mine m-au miscat mult.

“Incercarile avute de adunarea primara crestina,erau necesare ca credinta sa ii fie incercata si dragostea de Domnul sa fie vie.In perioada de prigonire a Ekklesiei Domnului,ea era ca si aurul de stralucitoare,ea a fost curatita in cuptorul incercarilor.Falsii credinciosi si fariseii,nu au rezistat,ei au fost deci demascati in timpul prigoanei,incercarilor.Ei s-au lepadat de credinta repede.Erau dusi la martiraj impreuna cu cei fideli Domnului,dar in fata rugului cu foc s-au lepadat de credinta.
Dar odata ce Adunarea Domnului a ajuns sub Regimentul lumesc,sub imparatul Constantin,si sa guste libertate,a inceput sa scada din stralucire si curatenia ei…..
La inceput credinta Adunarii s-a vazut in afara in trairea ei,dar mai tarziu credinta a fost numai o marturisire cu gura.Sub tot felul de certuri in ea,s-a racit dragostea ei fata de Domnul.
Odata cu Dragostea a disparut si “sora ei geamana”-Smerenia.Spiritualitaea din ea a fost inlocuita cu:mandria,iubirea de sine,imbuibarea,iubirea de placeri…Slujitorii Adunarii L-au dat la o parte pe Domnul,si L-au inlocuit cu Imparatul lumesc,lui ii dadeau cinste.
De la el au primit atunci stralucire ,bogatie,cinste….Tot mai putin se gaseau in ea,care se ingrijeau de sufletele ce aveau nevoie de crestere spirituala,nu se mai ingrijeau de turma care le-a fost incredintata…ci fiecare alerga dupa placerile lumesti,si foloasele lor,cei care trebuia sa fie pastorii lor…In vremea aceia,Crisostomus se plangea:”Totul este depravat si decazut.
Adunarea a ajuns nu altceva,decat un staul de “Boi”,cu “Camile” si “Magari”,si daca eu merg prin ea,sa caut o “Oaie”,nu o pot gasii.”Iar Ambrosius se plange asfel:”Eu pastoresc turma lui Cristos,dar nu vad nici o roada.
Eu vad in adunare numai betivi,jucatori de noroc,zgarciti,inselatori,depravati,vrajitori si falsi profeti.”
Asta era starea crestinilor dupa ce au primit libertatea de la Imparatul Constantin,cand in masa ,fara nasterea din nou,paganii au fost convertiti la crestinism.
Au fost amestecati cu “aurul curatit”si a adus starea depravarii chiar si la aceia care odata s-au lepadat de paganism.Dar Domnul ii cunostea pe aceia care Ii erau fideli Lui si invataturii Scripturii,acestia au iesit din Biserica aceasta decazuta,dar au ajuns sa fie maltratati cu fel de fel ,de metode foarte crude.Despre aceasta Biserica ne spune clar cap.17 si 18 din Apocalipsa.
In zilele noastre la fel de cu multa pace,s-au unit si se mai unesc adunari crestine,cu aceasta”femeie imbatata de sangele ucenicilor Domnului.”
Si aceasta Biserica ,cu acei impreuna, care s-au unit cu ea,dispretuiesc pe cei fideli Domnului,Scripturii.
Isi bat joc de ei numindu-i fanatici religiosi,conservativi,fundamentalisti,legalisti.

Un alt pasaj care m-a intarit mult,este acesta:

”Crestini cu adevarat nou nascuti din Duh si Adevar,sunt niste oi,intre lupi,oi ce sunt duse la taiere.Ei trebuie sa fie curatiti,incercati,botezati cu foc,prin:necazuri,prigoniri,suferinte,moarte.Ei au parte de suferintele Domnului lor pe acest pamant,iar sus in cer ii asteapta rasplata fagaduita,daca raman fideli Domnului pana la capat.”
Iata ce scrie la ROMANI 8;28-39,apoi la IACOV 1;1-4,sau la 1 PETRU 1;1-9.
Aceste sunt versete ce mie mi-au spus si imi spun si acum,ce ma asteapta daca sunt fidela Scripturii,fidela Domnului care m-a rascumparat.
Cand am citit despre marturiile din”Oglinda Martirilor”,am inteles ca toti acesti martiri nu prin puterea lor au rezistat focului aprins contra lor,ci prin puterea lui Dumnezeu(vezi vers 5 din 1 Petru cap.1).
Ce am mai inteles din marturiile acestea,este faptul ca la fel si astazi ca si atunci,crestinii fideli Domnului,si Scripturii,sunt considerati fanatici religiosi,sau mai modern ar fii numiti:”Fundamentalisti=Conservativi=Legalisti.”Eu nu odata am fost “stampilata”ca “gesetzlich”=legalista.
Cu mai multi ani in urma cand am auzit prima oara acest cuvant adresat mie,am fost in mare framantare.Doream sa aflu eu personal care este diferenta intre”legalista si liberala”.
Raspunsul l-am primit repede.Odata am sa imi scriu o marturie despre cum am ajuns sa fiu mantuita,acolo voi descrie care este diferenta.Pentru ca sunt destui care nu stiu ce inseamna sa fii fidel Scripturii sa traiesti dupa cum invata ea,si incurca adevaratul sens a fii un “legalist”sau”liberal”in Cristos.

La fel am avut cu mine si un Flyer in germana,cu informatii actuale crestine.Iata cateva randuri traduse,in care se descria pe scurt chiar subiectul despre”Fundamentalisti.”

“Mas-Media„loveste“in Fundamentalistii crestini”.

In decembrie 2011,la NDR(Nord Deutsche Runfunk) s-a comentat timp de 4 minute,despre credinta fundamentala.
Dupa o predica-audio pe internet a unui predicator evanghelical,s-a luat doar secventa dorita de ei,de comentatori,adica precum acest predicator a facut o chemare parintilor ca sa isi bata copiii cand fac rau,si nu sunt ascultatori de indemnurile lor.
“Tenorul“comentariului:”Mai ales credinciosii evanghelicali isi bat copii cu placere.”De fapt acest predicator,nu a spus altceva,decat cum se poate in dragoste practica educatia in familie.
El a povestit cum el si-a disciplinat odata copii sai,din pricina ca au furat dulciuri dintr-o alta locuinta straina,prin mustrarea chiar cu batul.El a adus aceasta intamplare in conform cu porunca biblica pentru educatia copiilor.
Exact aceasta marturisire al acestui predicator,a transmis acest program TV,si au mai adaugat ceva,precum ca acest predicator cat si toti conservativii evaghelicali,permanet cheama prin predici,pe parinti,la pedeapsa prin bataie,in educatia copiilor,care dupa legea germana este interzisa.
Un politician …,nu numai ca a adus contra acestui predicator hotararea de pedepsire,ci si contra a doua edituri crestine,care au consilieri ce dau indemnuri ca copii sa fie educati conform invataturii biblice.In afara de toate astea,acest predicator a fost amenintat ,de necunoscuti ,ca va fii batut.
Acest predicator a cautat sa se apere,intr-un fel,dar nu are sanse,pentru ca deja se lucreaza la o anume “imagine”a crestinilor,care arata asfel:
Crestinii care traiesc dupa biblie,sunt “Fundamentalisti periculosi”.Ei isi lovesc copiii.”Deci cu alte cuvinte:educatia copiilor dupa biblie este pedepsita.
Traditia crestina de educatie a copiilor,care pana in 1960 era normala inca,si pana in 2000 era si legala,astazi este insa interzisa si se pedepseste cine calca aceasta lege.”Spunea un avocat crestin german,C.S din Frankfurt.
El mai spunea ca…” timp de 3000 de ani,traditia evreiasca si crestina,tot timpul a considerat ca la educatia copiilor intotdeauna a fost intr-o oarecare masura si mustrarea prin bataie.In nici un caz batai grave,ci cu o anume masura.
Insa a venit anul 1968 in care se striga”bataie niciodata,doar numai o“mangaiere”….Dar in anul 2000 a intervenit o lege,care este in asa fel formulata,ca orice fel de indemn, pentru educatie prin bataie,fie in predici,publicatii,etc.sa fie puse sub pedeapsa.
Ba,s-ar putea sa se ajunga si acolo ca nici biblia sa nu mai fie tiparita si raspandita,sau sa se stearga din ea totul ce aminteste in ea de educatia cu mustrare si prin bataie.Dupa legea de acum,se gasesc toti aceia care practica educatia biblica,la copiii lor,indiferent sub care forma,….sunt deja cu un picior in inchisoare….”Spunea acest avocat crestin……

Un alt text:

“Crestinii credinciosi bibliei,sunt tot mai multi”stampilati” ca “fundamentalisti”periculosi,si ajung sub”foc”,cum nu demult a cazut si acel predicator din nordul Germaniei.Dar mai rau este faptul ca intre crestinii evanghelicali,se observa o dezbinare de acei care sunt”conservativi”.Tot mai multi” liberali” nu vor sa fie “stampilati”ca si “Fundamentalisti.”de catre necredinciosi.Dar nici sa fie numiti “Conservativi”,”gesetzlich” (in rom.”legalisti”).
Deacea ei se indeparteaza de cei care sunt prea ingusti la vedere….Un evanghelical liberal,deja in 2008,a inceput sa dea cu”buzduganul”dupa grupari anume crestine ,conservative.In grupa “liberalilor”sunt destui”Promis”(persoane prominente),care nu vor sa mai aibe de a face cu”Fundamentalisti”=“Conservativii”=“Legalistii”.Ba,chiar si unul din”miscarea de frati” este foarte aproape sa devina unul din acesti”Promis” liberali.
El spunea la agentura crestina Idea,ca el vede un nou”Fundamentalism”,care prin despartire de adunarile mari,se duce in”Gesetzlichkeit”(in “legalism” pe romaneste),care iese din libertatea daruita de Cristos Domnul.Dar ne intrebam,cine sunt acesti”Fundamentalisti=Conservativi=Legalisti”?Sunt aceia care vor sa ramana credinciosi numai Scripturii,si care nu accepta orice”credinta moderna-liberala”care s-a raspandit in crestinismul evanghelical.In Germania se raspandeste un cuvant teologic ce loveste dur:”Fundamentalismul”.
Cuvant cu care sunt stampilati crestinii care sunt credinciosi Scripturii……este o “parola”deja folosita in mas-media,cat si in bisericile mari cat si in adunarile evanghelicale mai liberale sau total liberale,fara a se face o corectare a cestui cuvant,cand este vorba -nu de politica -….ci de crestinul devotat Scripturii.
Acest cuvant,este un fenomen in masa ,este o exprimare in intelesul acesta:orice”fundamentalist”este un inapoiat,un prost periculos,pe care trebuie sa il condamni,sa te feresti de el.” Pana aici cu textul tradus.
Din tot ce am citit,dar si cunosc si vazut,traim in zile grele,de apostazie,cand nu se mai ia in considerare o traire dupa Cuvantul lui Dumnezeu.Nu se mai da cu placere Cuvantul intact,la aceia care sunt cautatori,ci li se da un amestec de “firesc”si spiritual.Se amesteca extrem de mult”paiele”cu graul.
Nu se mai face mai deloc,o cercetare ce se da la publicul care asteapta ceva bun de la cei ce spun ca Il cunosc pe Domnul .
Dupa aceste cuvinte,acum doresc sa ma exprim in ce a mai fost binecuvantare de la D-nul in perioada de odihna.
Pentru ca la numai 6 km de statiune se afla o mica adunare de frati germani,in care cunosc pe unii frati si surori,am vizitat-o in doua duminici.
Am trait o atmosfera placuta intre frati,ne-am bucurat in Domnul ca ne-am revazut.Predicatorul era un frate,venit in vizita,de la o alta adunare mica dintr-un oras mai din sud.Cand i-am aflat numele,mi-am dat seama ca este nascut intr-o familie de nobili germani.Ma gandeam daca vom avea o predica predicata in Duhul ….Dar cand l-am vazut cum a intampinat credinciosii,cum m-a salutat,mi-am dat seama ca trebuie sa fie un frate binecuvantat de Domnul.
Mai ales cand am aflat din marturia lui,ca are greutati cu rudele sale din cauza credintei,care din cauza ca sunt nobili,nu vor sa stie de un”conservativ”crestin in familia lor.Dar un cumnat si un verisor de al lui sunt in Domnul.Predica sa a atins si subiectul despre care am citit si eu in Flyer din care am tradus cateva randuri mai sus.Apoi despre apostazia crestinilor in Germania.
Iata cateva ganduri ce au fost binevenite in inima mea,care mi-au dat si confirmare pentru trairea fireasca si nu spirituala,a multora care spun ca sunt noi nascuti in Domnul.

“Noi avem un crestinism evanghelical astazi care este foarte activ in evanghelizarea acelora care sunt in afara lui.Se folosesc tot felul de metode iscusite,bineinteles ca firesti,nu dupa cum invata Scriptura:”Predica Cuvantul”.Pantomime,teatru,muzica “crestina Rock”dansuri,activitati sportive in adunari,filme crestine,imagini de glume “impachetate” cu versete din biblie(Comics)si multe altele.Acest fel de crestinism il descrie Apocalipsa ,prin Domnul,pentru adunarea din Laodicea.Si aceasta adunare se lauda ca este”bogata”in toate(cu alte cuvinte si in activitati crestine)nu duce lipsa de nimic….
Da,este posibil ca sa fii activ pentru Domnul,dar sa stiti ca ce faceti,nu este lucrarea Sa,ci a voastra.Dumnezeu nu lucreaza convertirea cum o lucreaza”Laodicea”de astazi,la comanda ei.
Acolo unde Domnul este in lucru,acolo se vede roadele bune,si nu stricate.Adica se vede convertiri lucrate prin Duhul Sau,se vede o schimbare radicala ,intr-un om nou.Apoi ne putem imagina ca Domnul sa fii mers intre vamesi dansand,facand pantomime,facand glume cu versete din Biblie,sa fii cantat cu ucenicii Sai muzica lumeasca intr-un invelis crestinesc,jucand cu ei footbal sau alte jocuri sportive?si alte activitati de genul acesta lumesc,prin care astazi sunt atrasi cei fara Cristos ?Sau pe Apostolul Pavel facand asfel de evanghelizare?
Daca el spune ca cu iudeii s-a facut ca si un iudeu,cu cei fara de lege ca si cum ar fii fara de lege….numai ca sa castige pe cat mai multi pentru Cristos,nu pot sa cred ca el a folosit metode din acestea care se folosesc astazi…
Pentru ca el predica cuvantul,nu cred ca el a amestecat lumescul cu spiritualul.Eu nu cred ca a fost un”ecumenist”care sa puna in predicile sale,din religiile acestora,care nu au valoare inainte Domnului.
Sa faca un amestec.Atat Domnul cat si ap.Pavel s-au miscat printre oamenii pacatosi,au mancat cu ei impreuna…dar ei nu s-au unit cu faptele lor…Pentru ei a fost important sa ofere numai Cuvantul curat al bunei vestiri.Daca ei procedau asfel,adica cum se evanghelizeaza astazi,ei nu mai erau huiduiti,blestemati de farisei,batuti…
Da,asa cum ei au fost chinuiti,batjocoriti pentru ca predicau evanghelia curata,tot asa sunt si astazi,dar foarte putini,care calca pe urmele Domnului,al lui Ap.Pavel.Si tocmai acestia sunt “stampilati “ca fanatici, care pun accentul pe ce nu trebuie adaugat la Cuvantul Scripturii,deci nimic din ce este lumesc.Si ce fel de “convertiri false”ies din aceste metode de evanghelizare?”convertiri”care dispretuiesc o viata sfanta.
Cati nu avem din aceste false convertiri astazi in adunarile evanghelicale?Din cauza lor calea Adevarului este batjocorita…Daca sunt avertizati cu privire la viata lor in pacate,ei striga:”Noi suntem chemati la libertatea in Cristos,noi nu mai suntem sub legea mozaica.”Da este adevarat ca suntem liberi,dar noi nu am scapat de raspunderea ce ne-a dat-o Domnul in poruncile Sale.N.Test.este plin de poruncile Sale,pe care le putem implinii in puterea Duhului Sau,din dragoste pentru Domnul care ne-a scapat de sub robia pacatului.
Suntem liberi,dar noi nu suntem chemati ca sa traim in necuratie.Ci suntem indemnati ca sa omoram faptele firii,prin Duhul Sau,nu sa traim in ele…..sa cercetam totul daca este sau voia Domnului in cea ce spunem,facem,scriem,cititm,vizionam….Unde este dragostea de frati astazi?
Cine se ingrijeste de cel slab in credinta?nu este el de multe ori respins de cei ce se cred tari in”teologie biblica”zicandu-le:”Ai biblia citeste in ea si vei primii ce iti trebuie ca sa cresti.”
Nu mai sunt pastori care pastoresc turma peste care i-a pus Domnul,cele slabe din turma sunt “mancate”de profeti falsi,de rataciri de tot felul.S-a uitat ,ca in adunare Domnul a dat daruri fiecaruia care sa slujeasca madularelor,spre crestere la statura de om mare in Domnul.
Duminica cand ne aflam in adunare,ce facem cand ajungem in ea?:salutam in fuga pe cate un crestin,tot in fuga il intrebam cum ii merge.Dar tu nu il mai intrebi incaodata:dar cum ii merge sufletului tau…In timpul saptamanii esti asa de ocupat cu treburile tale,ca ai uitat ca cutare te-a rugat sa te rogi pentru el…si nici nu il cauti ca sa il intrebi cum ii merge…daca a iesit cu bine din incercarea avuta…”

Din predica acestui frate am primit o confirmare pentru lucrul in care sunt eu chemata…darul meu mi-a fost pus inaintea ochilor mei …si ca voia Domnului este sa ma tin de slujba,si ca a fost bine ca am ascultat pana la urma de voia Sa.De fapt in zilele de dinainte de aceasta predica,am fost mereu indemnata de Duhul Domnului,sa ma pun sa scriu scrisori la surorile care le am puse pe inima de Domnul de mult,pentru intarirea lor in credinta.
Dar in mine era mereu un fel de respingere:”Eu doresc acum sa citesc cartile,nu o sa am timp acum de scrisori….”Acest indemn a fost de cateva ori.
Intr-o zii cand eram din nou indemnata,mi-a dat un SMS o sora,in care isi exprima ingrijorarea ca unde ma aflu,ca sunt bolnava?,ca nici acasa nu m-a gasit, la telefon nu raspunde nimeni.Ma ruga sa ma anunt urgent ,ce s-a intamplat cu mine.
M-am ingrozit,-am inteles acum ca Domnul este Acela care imi cere sa fac ,ce imi cere El Intr-adevar,sora aceasta nu a fost anuntata de mine ca voi fii plecata cu familia pentru 14 zile din localitate.
Asa am hotarat sa ascult de voia Domnului,si am scris in acele zile cand si citeam din carti,cateva scrisori cu subiectele ce imi erau puse pe inima.Pana la duminica cu predica,am scris 8 scrisori.Dupa predica mi-a fost cum am spus,confirmare cu privire la grija fata de copii lui Dumnzeu,la mersul lor spiritual…sa nu neglijez pe acele surori care imi sunt date de Domnul pentru a le da ajutorul necesar de care au nevoie pentru cresterea in El.
Mergand spre statiune,dupa predica,mi-a venit in minte inca doua suflete.Imediat in aceiasi duminica le-am scris si lor scrisori de indemnare ca sa fie tari in Domnul in incercarile lor.Cand m-am intors inapoi,acasa,din statiune ,am aflat ca mare le-a fost bucuria.Atunci le-am explicat de binecuvantarea primita in statiune,si de puterea ce am avut-o ca sa fac ce dorea Domnul.
Ne-am bucurat toate impreuna.Dupa aceia predica,am avut dorinta mare sa fac cu fata mea o vizita la 11 km de statiune la o familie tot din Ro.dar in care sotul a fost mantuit in luna decembrie 2011.
Sotia nu este departe de a fii mantuita…Acest barbat nu cunoaste,inca in jurul lui cu cine sa comunice despre credinta decat cu mine.Ne cunoastem de mai bine de 10 ani.In perioada aceasta,am ajuns sa ii spun despre Domnul,ma rugam pentru el mereu…ziua a venit cand a cazut foarte zdrobit inaintea Domnului…cainta mare in el…rusine…marturisire…pace apoi de la Domnul…Toate acestea m-a bucurat enorm.
Dar cum sa ajung sa fiu numai singura cu ei doi,bineinteles si cu fiica mea?Sotul meu nu este credincios,lui nu ii place discutiile dintre credinciosi,se plictiseste…
In duminica aceia dupa-masa am hotarat sa ne ducem toti 3,sotul meu dorea sa mearga si el,ca si el ii cunoaste bine ca si mine.Eu ma rugam ca Domnul sa faca calea libera,ca sa putem schimba ceva si despre credinta cu acesti doi soti,chiar daca sotul meu este intre noi.
Era ora 14,30,ca sa plecam.Toti eram echipati pentru plecare.Sotul meu ma intreaba:”cat stam la ei?o jumate de ora?”,ca el vrea sa fie repede inapoi in statiune.
Eu am spus ca jumate de ora este putin,poate vre-o 2 ore,ca as dorii sa mai vorbesc cu ei despre cum a fost la adunare…Atunci sotul meu a spus,ca mai bine mergem numai noi doua,ca noi daca avem ceva de vorbit el nu vrea sa deranjeze.I-am spus ca eu nu il opresc ca sa vina cu noi,dar sa faca cum crede el ca doreste.
A spus ca este hotarat sa stea in locuinta.Ce usurata am fost,fericta ca Domnul a ascultat rugaciunea,mult mai mult a facut decat am cerut.Cand am ajuns la acesti doi soti le-a fost mare uimirea ca de ce nu a venit si sotul meu.
Le-am spus ca asa a fost voia Domnului sa fim numai noi intre noi si sa vorbim despre framantarile si intrebarile ce le au ei.Timp de 3 ore,am vorbit numai despre Cuvantul Scripturii,raspunsuri la intrebari…A fost atata binecuvantare.Interesant a fost ca eu nu am obosit, cum era altadata din cauza spondilozei,cand trebuia sa vorbesc,sa explic ceva unei surori,sau in cercul de surori la intrunirile noastre.
Afara s-a intunecat,m-a apucat oarecum ingrijoarea ca sotului meu nu ii palce sa circul cu masina cand este intuneric,are el asa o teama in el ….Dar totul a fost bine,nu m-a certat ca am venit mai tarziu in statiune ca si cum era dorit de el.
M-am bucurat mult in Domnul,vazand cum lucreaza El la inima mea si al altora la care ma trimite,sau le scriu.In acest concediu,am fost binecuvanta prin cartile citite,prin predica fratelui aceluia,prin vizita la acesti doi soti,am fost corectata de Domnul …apoi seara mai era timp si de ascultat Cuvantul in audio, pe CD-urile mele,eu si cu fiica mea.
Cat am stat acolo in statiune am ascultat 3 evanghelii.
Si de acolo s-a revarsat binecuvantari peste noi doua.
Acestea sunt bucuriile mele spirituale pe care am dorit sa inpartasesc cititorilor blogului meu.
Avem un Domn atat de minunat,ce mult poate binecuvanta daca suntem cu El in legatura,nu neglijam partasia cu El,nu neglijam Cuvantul Sau,facem ce ne cere,ascultam de voia Sa,lucram impreuna cu El in campul de lucru in care am fost chemati.

Multa binecuvantare doresc tuturor care imi viziteaza blogul meu.Sa va fie inmultite Harul si Pacea Domnului.

“Biblia este ca un pamant semanat cu pietre pretioase.Trebuie sa o “sapi” si sa meditezi la cele citite.Este o mina care imbogateste pe posesorul ei,nu fara truda,dar cu multa bucurie.Ea da intelepciune si ridica nivelul evlaviei.”Autor necunoscut.

“Valoarea Bibliei nu consta in simplul fapt al cunoasterii ei,ci in ascultarea ei.”Autor necunoscut.

 

„Rolul si locul muzicii in Adunare.”

„Rolul si locul muzicii in Adunare.”

Un articol din revista The Assembly Messenger

de Magda Molling

Cărţi întregi au fost scrise despre aşa-zisa muzică religioasă, dar după câteva observaţii introductive dorim să ne limităm la muzică doar ca parte a activităţii din adunarea locală.

Sunt aproape 300 de referinţe în Biblie despre imnuri, cântat şi muzică. Psalmii sunt o carte de cântări: multe dintre aceste cântări au ca subiect răzbunarea şi din acest motiv nu sunt potrivite pentru dispensaţia prezentă a Bisericii. Doar doisprezece dintre aceste 300 de trimiteri se află în Noul Testament, şi doar jumătate dintre acestea au legatură directă cu activitatea dintr-o adunare. În Vechiul Testament, cântecele erau adesea cântate cu acompaniament muzical, adesea şi cu dans, ca expresie a laudei din inimă către Dumnezeu. Dar nu dorim să ne luăm instrucţiuni din Vechiul Testament pentru muzica din adunarea locală pentru că întregul sistem de adorare s-a schimbat.

În vechea structură existau multe forme şi ceremonii, cu sunete de trâmbiţă, etc. În Israel omul în carne a fost pus la încercare şi totul, incluzând cea mai frumoasă muzică, care ar plăcea religiozităţii omului firesc, era permis, pentru a dovedi că “omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu”(1 Corinteni 2:14). Dar, după cum şi Domnul i-a spus femeii samaritence în Ioan 4:22-24, a venit timpul când adevăraţii adoratori trebuie să-L adore pe Tatal “în duh şi adevăr”. Această adorare urma să fie din adâncul fiinţei (în duh) şi conform cu descoperirea creştinismului (în adevăr). Era introdusă o nouă rânduire a lucrurilor (Filipeni 3:3)! R.K. Campbell spune: “după cum Dumnezeu este Duh, adorarea duhovnicească(spirituală) este tot ceea ce El primeşte. Adorarea spirituală este în contrast cu formele şi ceremoniile religioase … aceasta respinge toate formele omeneşti, ce se folosesc de ceremonii şi ritualuri produse de voia omenească.

Puterea muzicii

Muzică are mare putere asupra voii omului şi asupra psihologiei umane. Muzică poate alina, plictisi sau controla. Vezi de exemplu Daniel 3:5-7. Nebucadneţar a construit o statuie mare şi apoi a cerut ca toţi să cadă la pământ şi să se închine statuii. Aceasta trebuia să se întâmple când auzeau “sunetul cornului, al cavalului, al lăutei, al lirei, al psalterionului, al cimpoiului, şi al tuturor instrumentelor muzicale”. Acea putere de a controla minţile şi trupurile s-a mai văzut în marşul soldaţilor la război cu sunetele cimpoaielor şi al altor instrumente. Astăzi se vede în multitudinea de concerte rock unde tineri “normali” ies repede de sub control, şi adesea drogurile, alcoolul şi sexul se revarsă libere, fără inhibiţii, pe măsură ce reţinerea normală se pierde datorită muzicii. Mai mult decât atât, astăzi aceasta este numită muzică “creştină”, ce se bazează pe acelaşi ritm şi pe repetarea uneia sau mai multor propoziţii ce sună creştineşte, pentru a satisface firea cea veche, lăsând foarte puţin din ce este cu adevărat creştinesc. Trebuie să ne reamintim că muzica instrumentală a început cu descendenţii lui Cain (Geneza 4:16-24) şi continuă să fie un instrument al lui Satan pentru a înrobi sufletele oamenilor. Trebuie să ne protejăm împotriva introducerii a orice doar delectează firea veche şi corupe Cuvântul lui Dumnezeu în adunarea locală( sau oriunde altundeva). M. Costella (Foundation, 1-2, 97) scrie, “Lauda, gloria şi onoarea ce se găsesc în cuvintele imnurilor sunt menite sa Îi aduca onoare şi să-L glorifice pe Dumnezeu; ele nu au scopul de a ne mişca fizic sau de a ne emoţiona.

Cântatul cu înţelegere

1 Corinteni 14 este un capitol important despre cum funcţioneaza lucrurile în adunarea locală. Versetul 15 spune: “Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.” Vezi de asemenea şi versetele 14 şi 19. Cuvântul grecesc pentru înţelegere este nous (minte) şi are sensul de “facultăţile de percepţie şi înţelegere, şi simţire, apreciere, determinare”. Atunci când cântăm un imn, dorim să înţelegem în mod inteligent ce se cântă, şi să discernem sau să determinăm dacă este scripturistic. Nu dorim să cântăm un cântec doar pentru că este celebru sau pentru că ne place melodia. Duhul trebuie să fie activ în cântare, acea parte din noi care ne permite să judecăm înaintea lui Dumnezeu tot ce facem, incluzând cântecele pe care le cântăm. Cu siguranţă am fi de acord că nu ar trebui să ne rugăm o rugăciune nescripturistică. Ei bine, acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi cu imnurile/cântările noastre. Nu ar trebui să cântăm un imn nescripturistic.

Multe cântări vechi sau noi pur şi simplu nu exprimă un mesaj scripturistic. Şi cu toate acestea, prin puterea muzicii, învăţăm măcar ceva din teologia noastra din acele cântece şi prin urmare ne trezim că urmăm o doctrină greşită sau o doctrină care nu este pentru Adunare, ci pentru Israel în trecut sau în viitor. Nu este “împărţirea dreaptă” a Cuvântului adevărului(2 Timotei 2:15).

De exemplu există o întregă colecţie de cântece creştine celebre care accentuează mereu şi mereu ideea că Împăratul vine. Da, Domnul nostru este Împăratul împăraţilor şi El vine pentru a domni peste lume într-un timp viitor. Dar nu peste noi! El este “Împăratul naţiunilor”(Apocalipsa 15:3). Noi vom domni cu El ca o mireasa a Mirelui ei(Apocalipsa 19-20). Multe din acele cântări pot fi foarte potrivite pentru credincioşii de după Răpire, dar ar trebui folosite cu mare grijă, sau deloc, acum, în dispensaţia Adunarii(Bisericii). Dar, nu este adevărat că dacă găsim un imn sau o cântare de şcoala duminicală care este nescripturistic, dar ne place melodia, suntem neglijenţi în a-l scoate dintre cântecele noastre care se cântă de obicei?

Cântatul individual în Noul Testament

Fapte 16:25 spune că “la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu prin cântări, iar cei întemniţaţi îi ascultau.” Pavel şi Sila fuseseră aspru bătuţi şi aveau picioarele în butuci, în închisoarea dinăuntru. Era întuneric, rece şi murdar. Cu toate acesta inimile lor se revărsau în cântec către Dumnezeu. Cântăm noi un cântec pentru că ne place o melodie atrăgătoare sau pentru că o anumită frază ne captivează gândurile, sau o facem pentru că vrem să-L slăvim pe Dumnezeu?

Cântatul lor a fost o mărturie extraordinară pentru prizonieri, pentru că atunci când Dumnezeu a deschis uşile şi a desfăcut lanţurile tuturor, toţi prizonierii au rămas în închisoare în loc să evadeze. Acele cântări au fost folosite de Dumnezeu în împrejurări care au dus la mântuirea temnicerului din Filipi. Atunci când suntem fericiţi în Domnul trebuie să-I cântăm Laude (Iacov 5:13).

Efeseni 5:19 şi Coloseni 3:16

Aceste două versete reprezintă tot ce rămâne să ne dea lămuriri despre cântatul în adunare. Spun “în adunare” pentru că ambele versete sunt din epistole adresate unor adunări locale. Aceste versete spun: “… ci fiţi umpluţi de Duh, vorbind între voi cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, lăudând şi cântând Domnului în inima voastră“(Efeseni 5:19). “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea, învăţându-vă si îndemnându-vă unii pe alţii cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. (Coloseni 3:16). Aceste două versete indică faptul că pe lângă învăţătura predicată în adunare, trebuie să existe şi cântări. Nu vom încerca să definim diferenţele dintre tipurile de cântece menţionate: cu siguranţă ele acoperă baza largă a ceea ce aduce adorare, laudă, recunoştinţă şi onoare Domnului Isus şi lui Dumnezeu Tatăl. După cum am căutat să subliniem mai sus, cât de necesar este ca aceste cântece să fie atât de spirituale încât să-L onoreze cu adevărat pe Domnul. Cântările care “nu împart drept”(2 Timotei 2:15) Cuvântul adevărului, nu sunt cântece pe care Duhul Sfânt şi-ar dori să le cântăm! Nu sunt cântări care ar arăta că noi permitem Cuvântului să locuiască în plinătate în noi!

Acompaniamentul muzical

Astăzi aproape pretutindeni în întâlnirile religioase, cântatul este acompaniat de pian, orgă, sau chiar de chitară sau alte instrumente muzicale mai mici. Într-adevăr, multe “biserici” alocă sume imense de bani pentru a achiziţiona şi a întretţine orgi imense, şi angajează un organist pregătit la conservator, împreună cu un dirijor. Aceste “biserici” înţeleg puterea muzicii de a atrage şi de a captiva o audienţă, fie că acea audienţă este sau nu mântuită, fie că este hrănită spiritual sau nu. Puţini dintre noi vor nega faptul că ne place să auzim cântările noastre favorite cântate de coruri de mii de voci, acompaniate de asemenea de instrumente muzicale magnifice. Nici o casetă sau CD nu ar putea fi vândute comunităţii general “creştine” fără acompaniament muzical. Nu găsim nimic de învinuit la muzica instrumentală sau la un astfel de acompaniament. Mulţi dintre noi folosim pian sau orgă acasă şi la şcoala duminicală şi la alte întâlniri.

Există o presiune crescânda de a aduce un astfel de acompaniament muzical în întâlnirile de adunare, spre deosebire de cântatul simplu. Argumentul care este adus de obicei este că avem nevoie să ne îmbunătăţim cântatul ca o mărturie pentru aceia care îl aud. Iarăşi, pentru urechile noastre , cântatul s-ar îmbunătăţi! Dar s-ar îmbunătăţi aprecierea noastră spirituală pentru Domnul, exprimată prin cuvintele cântării, sau am fi pur şi simplu distraşi, sufletele noastre mai fericite în timp ce duhurile noastre nu ar fi aşa de aproape de Domnul? Am început acest articol citându-l pe R.K.Campbell despre Ioan 4. Întregul principiu al închinării şi cântării de laudă a adunării este că nici un mijloc uman nu este folosit. Duhurile noastre în comuniune cu Domnul prin “mijloace spirituale”(1 Corinteni 2:13) sunt folosite. J.N.Darby(Scrisori, Vol.3,1881,pg.476) scria, “Iudaismul a acceptat firea pentru a vedea dacă ei puteau avea o religie a ei, doar ca să dovedeasca faptul că nu se putea … Noi … aparţinem unei alte lumi … dar(muzica) doar alterează orice adorare aducând plăcerea stării de spirit în ceea ce ar trebui să fie plăcerea Duhului lui Dumnezeu.

Oamenii ne vor spune că acel “cântând Domnului”(Efeseni 5:19) vine din grecescul psallo şi are înţelesul de a cânta cu harpa. Am citit alte scrieri care urmăresc folosirea cuvântului psallo de-a lungul istoriei Bisericii şi scriitorii neagă faptul că Biserica primară după cum este menţionat în Noul Testament folosea psallo pentru a susţine acompaniamentul instrumental. Nu am nici un mod de a determina ce şi când era folosit, dar ceea ce pot spune este că Efeseni 5:19 spune că trebuie să cânt în inima mea! Nu prin mijloace exterioare, ci fiind umplut de Duhul! Să ne întoarcem să citim versetul! Prin urmare credem cu tărie că doctrina activităţii adunării este aceea că nici un acompaniament muzical nu ar trebui să fie folosit în întâlnirile de adunare, şi a face asta ar însemna să spunem că Domnul şi Duhul Sfânt nu sunt de ajuns, şi că suntem mai interesaţi de cum sunăm noi în propriile noastre urechi decât în urechile Domnului.

În Matei 26:30 şi în Marcu 14:26, după ce Domnul i-a învăţat pe ucenici şi atunci când ei se pregăteau să meargă pe Muntele Măslinilor şi apoi Domnul să meargă la cruce, ei “au cântat o cântare de laudă”. Ce mod minunat de a-şi încheia întâlnirea. Nu exista acolo ideea de orice fel de acompaniament muzical! Cât de nepotrivit ar fi fost aceasta!

Cântări adecvate

Dacă dorim să cântăm cu înţelegere şi să fim conduşi de Duhul Sfânt, vom pune cântări potrivite şi vom încerca să le cântăm ca şi cum chiar am fi bucuroşi faţă de ceea ce cântăm. Cântările pentru o întâlnire de evanghelizare nu vor scoate în evidenţă experienţa creştină. O cântare de evanghelizare nu va fi pusă la frângerea pâinii sau în timpul adorării noastre pentru Domnul. În acelaşi mod, în timpul acela, când ne pregătim să frângem pâinea, amintindu-ne de Domnul în legătură cu moartea Sa, nu o să punem o cântare despre experienţele noastre sau despre Domnul înălţat şi glorificat. Nu fiecare vers al unei cântări poate fi potrivit pentru o anumită ocazie. Aceasta este latura practică a înţelegerii de care toţi trebuie să ne îngrijim.

 
 
%d blogeri au apreciat asta: