RSS

Arhive pe categorii: CARE MA INTARESTE:” FILIPENI 4;13.

“ POT TOTUL IN CRISTOS,CARE MA INTARESTE:” FILIPENI 4;13.

MARTURIE PERSONALA.
de Magda Molling

“ POT TOTUL IN CRISTOS,CARE MA INTARESTE:” FILIPENI 4;13.

Acest verset este de multe ori neinteles de catre copiii ai lui Dumnezeu.Asa l-am inteles si eu pana in 1999.
Doresc ca sa va marturisesc cum am ajuns sa inteleg acest verset, asa cum trebuie inteles el.
Acest verset il citim,si ne gandim la sute de lucrari,de situatii pe care nu suntem in stare sa le facem,sa le rezolvam,si ca ne trebuie o mare putere ca sa le terminam.
In loc sa ne dea o bucurie acest verset,el ne da “tortura”.Acest verset insa vrea sa ne spuna cu totul altceva,adica ca puterea de care avem nevoie vine de la Domnul si nu din noi insine.De la El avem puterea ca sa putem face CE EL NE CERE SA FACEM !!!
In Domeniu voii Sale ,nu se gaseste nici un IMPOSIBIL.
Ne gandim la Ap.Petru,care a inteles secretul acesta.Cand lui i-a spus D-nul sa vina spre El, in mare,el stia,ca prin puterea Lui nu o putea face,daca vroia sa mearga pe ape spre D-nul.El stia ca daca Domnul vrea sa o faca,de la El venea si puterea ,ca sa implineasca ce i s-a cerut.
Odata ce Domnul i-a poruncit”vino” a si coborat din barca s-a si dus spre El.
Este normal faptul,ca la comanda mea “muntele”din fata mea nu dispare,numai atunci cand intre mine si “Munte” se afla Voia Sa care El doreste sa o implinesc,atunci se intampla ceva:eu spun “ridica-te…”si asa se intampla.
Eu am inteles ca daca El ne da o porunca,care vrea sa o implinim,in porunca este si puterea randuita de Domnul,pusa la dispozitie,pe care trebuie sa o cerem,ca sa putem implinii voia Sa.
El ma face gata,cu putere de la El,ca sa pot sta in picioare in incercari,sa ma pot impotrivii ispitelor si orice povara sa o biruiesc.
El ma va intarii,El imi va tine atunci si gandurile mele in curatia dorita de El,imi va oprii mania,razvratirea,nerabdarea,va avea grija sa am in mine motive curate,ca sa fac numai ce Ii este Lui placut.
Daca eu in felurite situatii,eu nu am putere ca sa infaptuiesc ceva,daca eu sunt amenintata de zdrobire psihica,fizica,sentimente de revolta,neliniste,frica,dispret etc,atunci trebuie sa imi pun intrebarea:oare nu am trecut eu dincolo ce cea ce este voia Domnului?Si am cazut in poftele firii mele?Vointei mele?
Da,este adevarat ca lucrez mult pentru Domnul,dar nu totul este lucrul Lui,dupa voia Sa.Este din voia eului meu,ca sa fac mult pentru El….si ce nu vine de la El,ca activitate ,nu voi avea fagaduinta ca puterea de la El ma va insotii in lucrare.Deci este important sa stiu totdeauna acest adevar:cand am de gand sa fac ceva,sa stiu ca ma aflu sigur in “curentul”voii Domnului care ma duce acolo unde El voieste si nu eu .
Atunci am eu si dvs.siguranta fericita,precum ca Harul Sau ne va tine drepti si tari ca sa facem ce doreste El sa lucram.

Acum dupa aceasta scurta introducere la versetul de mai sus,doresc sa va impartasesc cum am invatat”in scoala lui Dumnezeu”sa nu ma mai” aventurez” in activitati care erau bune,nu pot sa spun ca erau rele,dar in care nu se afla Domnul,ci eul meu era la lucru.Aveam o ravna mare sa fug in toate partile si sa fac binele fiecaruia.Eram o Marta,care se ingrijora pentru multe,multe,si ofta ca nimeni nu vrea sa o ajute la lucrul in care era ea,de a isi servii musafirii de onoare.Aruncase “in fuga”o rugaciune de revolta Domnului,cu privire la sora ei Maria.Da,eram o Marta .Dar din 1999 prin lectia primita de la Domnul,am devenit ca si Maria.Iata cum a fost.
Am lucrat si inainte de masa si dupa-masa in fiecare zii,afara de sfarsit de saptamana.De dimineata la 6 ma sculam,il duceam cu masina pe sot la serviciu(nu avea Bus potrivit)veneam repede acasa,o pregateam pe fiica mea handicapata pentru a merge la munca ei de 8 ore intr-un atelier ptr.handicapati.Apoi dejunul meu,rugaciune si mers la serviciu pentru 2-3 ore.Apoi repede vizite de facut,sau de rezolvat altele scriptolgii pe la autoritati.Repede acasa,gateste pranzul.Apoi scrie scrisori consiliere,suna la telefon ,vorbeste despre D-nul,apoi repede iar in rugaciune … pentru cereri grele…apoi fugi repede la 7 km sa il iau pe sot acasa.L-am lasat jos in fata blocului,si acum fugi repede la servicul de 4 ore dupa-masa.Vin acasa franta…nu puteam bine dormii noaptea.A doua zii ia-o de la inceput….Apoi intre aceste zile,luni,ani aveam si suferinte de tot felul,lupte…dusmanii mei, erau din rudenille mele, din cauza credinteie mele….apoi dusmani in bloc….Bucurii am avut ,cand am invatat ce trebuia din scoala lui Dumnezeu,si am vazut cum imi smerea dusmanii mei care multa nedreptate imi faceau…..si ii facea sa fie prieteni cu mine(despre aceasta experienta altadata voi scrie).
Zilnic era ceva de “facut…”apoi adunam haine si alte lucruri ca sa trimit la rude,la unii credinciosi foarte saraci…roaga-te pentru finante ca sa pot trimite…apoi nemultumirile unora care le aflam din “dos”ma daramau psihic mult.Eu nu PUTEAM spune un NU,indiferent cine ma ruga ceva…nu stiam sa fac inca deosebirea intre cea ce este si ce nu voia Domnului in activitatile mele.Eram avertizata de frati si surori,ca sa ma opresc din goana asta destul de nesanatoasa,ca intr-o zii voi fii in pat bolnava…Si ceasul acela a venit.
In 1998 simteam ca puterile pe zii ce trece tot mai slabe erau.Tremuram la munca ,la scris de scrisori….devenisem agitata…chiar depresiva…incepusem sa ma compatimesc pe mine,avema momente cand credeam ca acum Domnul ma ia de pe pamant.La serviciu eram asa de slabita,incat de multe ori trebuia sa stau pe un scaun cu geamul deschis pentru ca sa am oxigen mai mult,macar ca era suficient …Oricat ma rugam Domnului sa ia starea aceasta de slabiciune de la mine,nu se intampla nimic.Am inceput sa merg la medici,nimeni nu a gasit nimic,nici la inima,macar ca eu aveam dureri mari de inima si puls neregulat.Noptile erau de groaza pentru mine.La inceput de `99 mi-a fost adusa in cale o femeie batrana de catre o sora,care prin harul Domnului a ajuns sa cunoasca starea ei de pacat,a fost convertita printr-o predica la o evanghelizare.Apoi si ea a avut necaz mare,sotul ei a decedat.Era distrusa sufleteste,apoi credinta care abia de a inceput sa isi faca prezenta,dar era si plina de indoiala intr-un anume punct:ea inca credea ca descantecele ce ea si le-a facut ei personal,si vindecarea traita,era de la Dumnezeu si nu de la deavolul cum ii spuneam eu.Pentru mine era extrem de greu sa mai stau cu ea de vorba,eram asa de afectata psihic dar si inima isi arata slabiciunile ei:ma durea ca credeam ca fac infarct.Am pus intrebarea surorii aceleia care mi-a recomandat-o,de ce nu se ocupa ea de batrana femeie.A spus ca asa a fost pus pe inima ei de catre Domnul ca sa ma ocup eu de ea.Eu eram la pamant:cum poate Domnul in situatia in care ma aflu sa imi dea asa o sarcina?La un moment dat mi-a fost frica sa mai merg la femeie in vizita,pentru ca nu pricepea ce i-am spus,si simteam in preajma ei asa o neliniste mare.Cunosc asfel de afectiuni demonice,atunci cand ai de lucru cu oameni care sunt unelte ale satanei(asa o experienta am avut cand m-am ocupat de o carismatica foarte periculoasa,dar eu nu stiam ca este,dupa simptomele avute mi-am zis ca am ceva rau inaintea mea).
Asa am hotarat sa ii dau o caseta cu o predica foarte clara cu privire la ce este:Superstitia,necredinta si occultismul.Am rugat-o sa o asculte,si tot ce aude acolo si stie ca si ea a facut asa,sa se lepede de aceste lucrari satanice,cu cainta sa ceara iertare de la Domnul,sangele Lui o va curatii de tot ce este intuneric,si asa va fii libera si va avea pace.
I-am spus ca in doua zile trec pe la ea sa aflu ce a facut.Dupa ce a a luat caseta,promitand ca face ce i-am spus,am plecat de la ea:ciudat a fost insa ca m-a cuprins o frica de moarte,abia mai rasuflam,credeam ca acum mor.Ajungand acasa,abia am stat pe picioare si fara rasuflu parca in mine.Repede am sunat pe un frate care cunoaste multe cu privire la occultism.Ce har am avut,el vroia chiar sa iese pe usa sa calatoreasca undeva cu sotia.Am povestit cu privire la aceasta femeie,s-a ingrozit.A spus ca sa imi fie lectie,sa nu mai ma duc undeva singura la persoane care s-au ocupat sau se mai ocupa cu occultism,mai ales eu ca femeie,voi fii atacata de cel rau…Ci daca stiu sigur ca Domnul ma cheama la cineva de acest gen,sa am in spatele meu un cerc de rugatori,si niciodata sa nu merg singura si fara sprijin de rugaciune.Apoi el a stiut cat sunt de bolnava eu,si apoi sa mai intru si in mai mare necaz.A spus ca se va ruga mereu pentru mine si pentzru aceasta batrana.Am uitat sa spun,ca este o batrana emigrata din Kirghisia,de origine germana.Rusia ca si Rom.este cunoscuta ca un loc plin de occultism in toate formele.
Dupa ce am terminat cu fratele de vorba,la cateva minute am simtit ca apasarea aceia groaznica a disparut.Deci pentru mine a fost dovada ca aceasta convertita proaspat era inca in legaturile demonice din cauza lucrarilor pe care ea nu le-a marturisit cand s-a pocait.
Dupa 2 zile m-am dus la ea cu mare infrigurae in mine,dar stiam ca in spatele meu sunt rugatori acum.Si ce credeti?minune mare.Aceasta batranica convertita a spus cu mare bucurie ca predicatorul a spus adevarul si ca s-a ingrozit de tot ce a facut si ca acum stie ca descantecele ei si vindecarea nu erau de la Dumnezeu,si s-a lepadat de totul inaintea D-lui.Dupa marturisre de aceste pacate a devenit iar bolnava,dar Domnul a ajutat-o ca sa se puna pe picioare .
De atunci nu am mai avut nici eu teama de ea,si tineam la ea in locuinta ora biblica impreuna cu sora ei de trup care si ea scurt dupa sora ei,a fost mantuita.Se bucurau extrem de mult ca acum sunt eliberate de intunericul in care traiau in Rusia/Kirghisia.Spuneau ca acum la batranete atata har sa aibe,si cand se gandeau la bunica lor care mult se rugau pentru ele si mama lor,si le vorbea din cuvant dar ele nu ascultau.Bunica a fost mantuita.Surorile sunt acum peste 80 de ani.
Asta a fost pentru mine o experienta binecuvantata,macar ca eram in mare slabiciune trupeasca si psihica.Dar 2-3 saptamani nu mai puteam sa le vizitez,nu mai eram in stare sa le dau din Cuvant.Dupa ce Domnul m-a pus pe picioare,am reluat ora biblica cu ele si cu inca doua vecine care s-au alaturat.
Aceasta stare de slabiciune in mine,atat de mult s-a inmultit,incat nu mai puteam merge la serviciu,nu mai puteam merge cu fiica mea la plimbare pe afara,oboseam enorm,plangeam…treceam peste podul de peste Autostrada,care e la numai 150 m de bloc.Ma uitam si imi ziceam:niciodata nu voi mai putea conduce masina din cauza oboselii ,din cauza inimii bolnave…Sotul meu si fiica erau tare ingrijorati.Nu puteam de slabiciune nici sa mai fierb ceva,mama mea care atunci locuia la mine,facea si ea cu sotul cum puteau prin bucatarie.Fratii si surorile din adunare imi duceau cererea mea mereu inaintea Domnului:ca Domnul sa imi faca clar ce se intampla cu mine,pentru ce a lasat peste mine asa o mare slabiciune,vrea sa ma ia deja la El?Stateam intr-o zii intinsa pe pat si plangeam,dar fara vlaga in mine,si mi-am “aruncat”ochii pe noptiera de langa pat unde aveam un calendar in rom.”Samanta buna” am luat si am citit pentru ziua aceia.Era Versetul din

ISAIA 41;10 “Nu te teme,cᾰci Eu sunt cu tine,nu te uita cu ingrijorare,cᾰci Eu sunt Dumnezeul tau,Eu te intaresc,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”

L-am citit,dar fara credinta,ci cu indoiala,zicandu-mi nu se poate,nu este pentru mine,cand eu sunt pe moarte aproape,nu Dumezeu ma vrea la El acum.
Starea devenea si mai grea,dar am obesrvat ca ochii mei in slabiciunea aceia cauta dupa acest verset.Il citeam ,il citeam de cateva ori in ziua aceia.La urma s-a ridicat in mine o farama de credinta si am spus in gand(nu mai aveam putere nici sa rostesc cuvintele):Doamne daca aceste cuvinte sunt special pentru mine in situatia mea grea,atunci o iau ca fagaduinta ca Tu ce imi spui acum vei face,eu nu stiu cum ma vei scoate din starea asta,dar cred ca o vei face dupa cum Tu crezi ca este bine.”
A doua zii iar citeam,si avem acum convingerea ca aceasta fagaduinta este numai pentru mine.In seara aceia starea mea era asa de rea incat am crezut ca acum voi parasii pamantul,dureri mari de inima….am luat o tableta pentru tensiune ca se ridicase mult,si-m-am linistit oarecum.Dar toata noaptea am avut o neliniste si m-am luptat ca sa nu fac infarct,sa nu fac panica in familie.Dimineata pe la ora 7 si ceva am crezut ca nu mai traiesc,asa de distrusa eram si am chemat salvarea sa fiu dusa in spital.
A venit si am fost dusa in spitalul orasului.Aici am stat cam 14 zile,tot felul de consultatii,nimnei nu a gasit nimic,nici la inima,la nici un organ,doar ca tensiunea era destul de mare.Eu le-am spus ca am fost pe la diferiti medici in oras,dar nici ei nu au gasit nimic,dar eu sunt pe moarte nu se vede?
Am avut un medic de salon,foarte interesat de starea mea,si tot se gandea ce consultatie sa imi mai faca?ca vedea paloarea fetei mele care era pronuntata.Si a spus ca mai este ultima la care el se gandeste,dar nu crede ca aici va gasii ceva:lipsa de magneziu.Pentru ca prin alimente primeste corpul acest mineral suficient.Dar a fost hotarat sa faca consultatia speciala de a se vedea daca este deficit in corp.Si ce credeti?Tocmai acest mineral era insuficient in corp,un deficit mare.Mi-a explicat ce se intampla daca corpul nu are asa zisul”stres-mineralstoff”.Exact simptomele mele ce mereu le descriam oriunde mergeam la medici,si nimeni nu s-a gandit ca sa cerceteze cum este acest mineral in corp,in deficit sau nu?Stresul extrem aduce asfel de simptome.Daca nu ii dai nervilor tai acest mineral,cand esti in stres fara intrerupere,deficitul aduce la unele organe dereglari mai mici sau mai mari.Omul se simte bolnav,dar nimeni nu gaseste nimic.Nervii slabesc,sistemul central nervos,nu mai poate coordona nervii, musculatura la organe,si atunci vine ce vine…
Eu eram foarte uimita,m-am gandit la versetul meu pretios,si am inteles imediat ca Dumnzeu mi-a dat raspuns ,dupa cum a spus, in fagaduinta Sa.
Din ziua aceia am inceput cu magneziu zilnic,dupa 4 saptamini am simtit o buna ameliorare,apoi am facut un tratament cu anume injectii de intarire pentru nervi,vitamine B-complex,si altele necesare de intarire.Dupa 8 saptamani de tratament cu vitamine si minerale am fost in stare sa fac calatorie spre Romania,in vizita.
Dar,in aceste zile,imediat dupa ce am aflat care este cauza slabiciunilor puternice din mine,am cautat pe Domnul sa imi faca cunoscut pentru ce a lasat atat timp sa ma”chinui “in asa stare deprimata,bolnava?
Raspunsul a venit.Atunci mi-am dat seama ca si rugaciunile fratilor si surorilor pentru mine,care au dus cererea mea inaintea Domnului,au fost ascultate.
Am inteles ca eu mi-am pus in spinare poveri,si le-am dus prin puterea mea,pentru trupul meu era prea multe.Eu am crezut ca trebuie sa fac totul ce imi cere o persoana sau alta,ca asta este voia Domnului.Eu nu l-am intrebat pe El in fiecare zii la inceputul ei,inainte de a pleca la lucru,care este voia Sa,unde sa incep sau ce sa las la o parte….Ci eu numai L-am rugat sa binecuvinteze drumul acolo,sau convorbirea cutare,lucrul cutare,sau cutare.Deci Domnul nu a fost cu mine,cu puterea Lui, in tot ce am vrut eu sa fac.Am povestit la unii credinciosi de experienta mea,de atunci cand ma uit la unele surori din cercul meu,ma vad pe mine pe vremea cand eram avertizata eu, sa nu ma avant in lucru in care nu este Domnul ci eul meu.Le vad cat sunt de incarcate,exact cum eram eu.Una din ele a ajuns la starea in care am fost si eu,a ajuns la spital si multumire Domnului ca a invatat”lectia “binefacatoare cum am invatat-o eu.Acum este calculata,porneste cu Domnul in ziua ce ii sta inaintea ei, cu toate ingrijorarilie ce are in ea.Eu de multe ori luam munca in aceia zii,care era de fapt pentru a doua zii sau pentru alta saptamana.Si nu este de mirare ca am cazut la pamant,ca prea grele poveri am dus in spinare,pe care D-nul nu le-a incarcat.Ca daca El le”incarca”aveam si puterea de a le duce de la El.
Dupa o predica ce a avut-o un frate despre Marta si Maria,mi-a cazut ca si solzii de pe ochii,cea ce altadata nu cunosteam.Domnul a mustrat-o pe Marta de doua ori,a certat-o in dragoste,si i-a facut clar ca sora ei a ales ce este placut Lui.Nu ca Marta nu ar fii facut bine ca s-a apucat de gatit mancare pentru oaspetii de seama care a intrat in casa lor.A facut bine,dar s-a incarcat cu prea multa gatire,cu ingrijorari la care nu putea face fata…Si suparata,se credea in drept,ca doar facea pentru Domnul,vine in fuga inaintea Domnului sa se planga contra Mariei.Ea isi vedea sora intr-o indiferenta fata de primirea de oaspeti,ca statea si asculta ce vorbea Domnul ei.Ce am inteles eu din predica aceia?
Noi ne aventuram in multe activitati,si neglijam intovarasia cu Domnul,nu cautam intai fata Sa,dimineata,inainte de a pleca la munca.Noi vedem inaintea noastra un munte de griji,rezolvari de probleme,si facem planuri cum sa le rezolvam.Si ne ducem in ziua aceia cu puterea noastra sa facem ziua libera de necazul ei .Si sa fim sinceri,de cate ori nu ne merge invers in necazul zilei,inloc sa ne vedem problemele rezolvate?Si nu ne suparam ca si Marta?si atunci venim cu o rugaciune:Doamne dar de ce nu ma ajuti…?Maria s-a asezat la picioarele Lui,sa asculte ce vrea Domnul ei sa ii spuna,si asa a intrat ea in activitatea care Domnul ii arata ca are de facut.Eu nu cred ca Maria era o femeie lenesa,ci din contra,ea din pozitia aceasta a intampinat ziua.
Nu exagerez,dar eu am invatat prin lectia primita sa am pozitia Mariei.Eu procedez asa:Eu vad ce ma asteapta ce ar fii de facut,uneori sunt atatea intr-o zii…Dar vin inaintea Domnului si Ii spun:”Doamne Tu vezi ca EU doresc sa fac cutare sau cutare,nu stiu cum sa rezolv problema asta sau asta…Eu doresc ca Tu sa ma conduci in aceasta zii sa imi faci cunoscut care activitate este de la Tine ce trebuie sa o fac,si care este numai de la mine.Nu ma lasa sa fac ceva ce tu nu vrei sa fac…Iti multumesc pentru felul cum ma vei conduce astazi in tot ce am inaintea ochilor mei acum….”Si ce fac?este ca urmaresc in gandurile mele incotro sunt indreptata,ce am de facut.Este cum sa spun,o cercetare permanenta in indemnurile din inima mea,gandurile mele.Asa am observat ca se facea lumina in problemele zilei.Ba unele deodata dispar,sau apar altele care nu erau in ziua respectiva de rezolvat.Chiar ieri am trait asa ceva.Doream mult sa sciu acest articol,dar mereu erau piedici,sa nu scriu,ba un telefon,ba un drum undeva sa il fac.Eram mult intristata.Imi faceam ganduri ca maine mergem la fiul meu in vizita,si nu mai pot sa scriu nimic.Astazi nici atat pentru ca sotul meu vroia altceva sa facem.Asa mi-a comunicat aseara el,am acceptat.Dar Domnul a vazut grija mea,si a facut sa “dispara”dorinta sotului meu ca sa plecam in oras.Asa ca astazi Domnul mi-a”facut programul”ca sa scriu 6 ore la acest articol,cu putine intreruperi necesare.Sunt zile cand nu intelegi de ce se incurca o problema cu alta,macar ca ai adus problemele zilei inaintea Domnului.Dar apoi aflii ca asa le-a condus Domnul pentru ca numele Lui sa fie slavit de tine.Au fost situatii cand am lasat o lucrare la o parte ca am fost sunata de o sora.Eram intristata ca de ce este asa,ca doar lucrul ce il faceam era din mana Domnului.Dar cand am aflat problema acestei surori si am discutat cu ea,si a intarit-o multumind Domnului,inima radia de fericire spirituala.Si m-am dus din nou in lucrul intrerupt si ce binecuvantare apoi a venit si din aceasta lucrare.Am inteles ca Domnul uneori intentionat,face o intrerupere,ca sa vada cum reactionez,resping voia Sa?Deacea spun,ca am inceput tot mai mult sa practic disciplina in gandurile mele,sa deosebesc ce vrea Domnul sa fac sau EUL meu.
Asta practica Maria,iar Marta nu avea timp pentru aceasta practicare,era plina de ingrijorari.Cum am amintit in articolul”Adaugare la rubrica Despre mine/Über mich”,stresul avut cu invatarea de programe pentru Internet;blogurile mele,a fost dupa voia D-lui,si tot El m-a trimis sa ma odihnesc,si ce binecuvantari au venit….Am descris in al doilea articol-“Binecuvantarile Domnului pentru mine”
La acest articol ce il termin acum,as putea inca multe,si marunte experiente,sa adaug,cu privire la intarirea ce mi-a dat Domnul ,in toti anii dupa ce am invatat lectia .Cum El iti poate da puterea atunci cand El te trimite sa faci ceva in numele Sau.Pe parcurs ,dupa voia sa,le voi da mai departe.Sunt multe,dar sunt care le-am uitat,varsta peste 60 de ani aduce si asfel de”simptome”.Dar stiu ca numai Domnul mi le poate aduce din nou in memorie,daca gaseste de cuviinta ca aduce slava pentru El.
Ma rog ca ce am marturisit aici sa fie o mica binecuvantatre pentru cititorii care trec prin felurite incercari,poate cum am avut eu.
Doresc ca tot Domnul sa ma conduca cu privire la postari,sa pun ce are”sare”pentru cine navigheaza pe acest blog.
Mult har si pace sa aveti de la Domnul nostru Isus Cristos
.
In dragostea Domnului va saluta M.M

http://hardeladumnezeu.wordpress.com

Reclame
 
 
%d blogeri au apreciat asta: